Criza bărbatului la menstruaţie

Faptul că lumea aceasta nebună, nebună, nebună – parafrazând titlul unui celebru film epic de comedie din 1963, produs şi regizat de Stanley Kramer – e cu susul în jos şi se trezeşte zi de zi cu faţa la cearceaf nu mai consternează pe nimeni. Aţi remarcat faptul că mă raportez adesea la cea de-a şaptea artă, ca să nu mă refer la celelalte şase. Glumesc, desigur, ca să nu fiu serios.
A devenit normal să trăim anormal şi să ne vexăm reciproc. Cocoşul, răguşit, nu mai cântă de mult prin case, ci în cel mai bun caz strigă cocoţat pe un gard dărăpănat că i s-au terminat ob-urile. Astăzi – şi probabil şi mâine – găina are pinteni şi creastă, altfel spus deţine şi pâinea şi cuţitul.
Nu ştiu dacă aţi sesizat, dar bărbatul lumii post-moderne nu mai e bărbatul alfa de odinioară, păros, bengos şi cu paloşul gros, ci tinde să ia locul muierii într-o societate alienată. Din multe puncte de vedere. După cum ea dă semne că vrea să fie el. Nu o dată am auzit femei în trafic care-şi bagă ceva ce nu posedă decât dacă au făcut o schimbare de sex.
Femeia încă naşte, slavă Domnului, dar paternitatea tinde să ia locul maternităţii. Nu văd acest lucru drept o calamitate, ci numai un început al deplasării pe contrasensul firescului, care impune o contravenţie. Concediul de paternitate este o alternativă a societăţii actuale, întrucât ea câştigă cu mult mai bine decât el. De ce să ne mai mirăm atunci că primul cuvânt pe care îl articulează pruncul este „tata”?
Cu alte cuvinte, bărbatul e un fătălău, o fătoloancă cu fustă şi apucături nefireşti, care umblă cu unghiile lăcuite, la pensat şi la eliminat bătăturile cauzate de ciorapii de nailon şi fecventează mai des ca femeia saloanele de epilat şi solar. Şi care petrece în baie mai mult decât e musai.
Pentru astfel de „specimene”, jurnalistul britanic Mark Simpson a inventat termenul metrosexual. Se impune să facem o precizare: termenul în cauză nu are nimic în comun cu orientarea sexuală. Eu aş veni în completare cu expresia neosexual, care creionează imaginea bărbatului sensibil peste măsură, care se transformă în bocitoare la un film de genul „Pe aripile vântului”, narcisist şi preocupat de bucătărie (făcând abstracţie de regula nescrisă că cei mai buni bucătari sunt, totuşi, bărbaţii), opusul tăietorului de lemne, aşa-numitul lumberjack. Neosexualitatea pare să fie formula virilităţii care face furori printre „păsărici”.
Nu sunt misogin, ci dimpotrivă, şi nici nu vreau să fiu înţeles ca atare, dar am făcut un sondaj ochiometric şi am constatat că mai nou bărbătuşii preferă, ca să nu-şi strice manichiura, să ia locul mortului în maşină, adică în dreapta, iar volanul este înhăţat „bărbăteşte” de mai multe dame decât eram obişnuiţi. În egală măsură, am ajuns la concluzia că mărimea chiar contează, deşi multe m-ar contrazice pentru că motorul din dotare al partenerului nu e chiar un monstru pe…patru roţi. Nu ştiu la ce v-aţi gândit, dar eu mă refer la maşină. Tot mai multe şoferiţe preferă mastodonţi 4×4, adică SUV-urile sau Jeep-urile cu herghelii de cai putere sub capotă, iar bărbaţii, unii deloc traşi prin inel, se înghesuie în Smart-uri şi Mini-uri. Unde mai pui că mulţi reprezentanţi ai sexului tare moale au ajuns să plimbe în lesă „kis kolyok”, adică o chestie mică şi îmblănită, căreia îi mai lipsesc bateriile pentru a şi da semne de viaţă. Dacă nu eşti atent pe unde calci, patrupedul însufleţit are toate şansele să devină una cu pământul. Cu siguranţă, „parteneriatul” dintre un bărbat şi un chihuaua ori yorkshire terrier, denotă masculinitatea şi ferocitatea celui dintâi!
La ce să ne aşteptăm pe viitor? La cum se joacă oamenii de-a Dumnezeu, nu cred că e chiar atât de departe imaginea, altfel macabră, apocaliptică, a bărbatului gravid, pe care, mai în glumă, mai în serios, tot cinematografia, invocată la început, l-a promovat prin filmul sugestiv intitulat „Gravidul”, cu muntele austriac Arnold Schwarzenegger în rolul unui bărbat borţos cu deprinderi muiereşti.

Cristian FOCŞANU