Crimă!

Poţi să ucizi fiinţa şi, în acest fel, să opreşti cursul firesc stabilit de Natură sau poţi să distrugi mijloacele de subzistenţă ale fiinţei şi să provoci o degringoladă care să nu mai refacă niciodată ceea ce s-a realizat până la dezastru. Într-un război, spre exemplu, distrugerile materiale şi umane dau înapoi ceasul istoriei. Dar fiinţa îşi revine şi, prin eforturi multiplicate şterge urmele uciganiei de orice fel. Sechelele rămânând doar în memoria colectivă.

Războiul cibernetic însă…

A căzut ca o bombă. Sau, mai bine spus, ca o ploaie de bombe care a afectat, global, instituţii, entităţi economice, militare şi strategice, afectând grav integritatea fizică şi psihică a milioane de semeni. Pagubele nu sunt evaluate, pentru că totul s-a petrecut într-un sfârşit de săptămână. Mulţi află abia astăzi că „jucăria” lor a fost stricată, deteriorată sau, pur şi simplu, scoasă din uz.

S-au furat date!

Multe! Esenţiale! Sunt afectate sisteme cibernetice de apărare, de producţie, spitale, institute de învăţământ superior, unităţi de cercetare… Şi cine ştie dacă simpla plată a unor despăgubiri va fi de ajuns pentru a reporni totul. De acolo, de unde s-a perturbat liniştea cibernetică a vieţii. Ciudat spus? Da. Pentru că viaţa n-ar trebui să aibă nimic de a face cu abstracţiunile, cu virtualul cu… Dar aşa s-a hotărât. Nici nu ştiu dacă împotriva voinţei noastre. Pentru că, majoritatea planetei n-a fost întrebată: vreţi să trăiţi în virtual? Şi chiar dacă s-ar fi întrebat, nu sondajul şi majoritatea „împotrivă” ar fi oprit dezvoltarea lumii paralele din „nori imaginari”.

Nu se pot face speculaţii pe cine a fost, cine n-a fost sau: de ce Rusia şi India, în special. De ce utilizatorii expiratului XP, de ce năcăjiţii, care nu şi-au putut permite să schimbe vechile programe cu licenţe noi. Printre cei atacaţi sunt şi ţări, uzine, întreprinderi care n-au probleme financiare. Şi care au sisteme de protecţie mai ceva decât programele în care le lucrează calculatoarele. Degeaba. Hackerii sunt, deocamdată, necunoscuţi. Cer bani. Mulţi. Iar americanii sfătuiesc pe toată lumea să nu plătească. Microsoft se jură, iar vestita… raţă nu a lăsat urme în gura nimănui.

Dar producţia, instituţiile, viaţa, până la urmă, trebuie să meargă mai departe. Spectacolul acesta al tumultului nu poate să înceteze nici o clipă. Omenirea, în ansamblul ei, a uitat de vremurile bucolice, când doar zăngănitul armelor abătea atenţia de la contemplarea naturii, a frumuseţilor ce ne înconjoară.

Recentul atac cibernetic e crimă împotriva umanităţi. Şi Nurnberg ar trebui să fie o blândă poezie pentru cei care au făcut aşa ceva. Aud că , în lumea virtuală, se lucrează pentru a simţi mirosuri, pentru a păcăli vederea şi celelalte simţuri. Mi-ar place să înceapă cu ei. Cu benere despre cum hackerii aceşti au fost ciopârţiţi. Ardei iute în nări şi foc mic la tălpile Iadului.

La propriu.

RADU VIDA