Convenţia 108

Radu VIDA

Demult, la Strasbourg, Uniunea Europeană a adoptat această convenţie care, iată, ajunge, astăzi, titlul de editorial. În 1981 şi-au dat seama mai marii Continentului că protecţia persoanelor trebuie să fie dintre cele mai eficiente, dacă ne referim (şi) la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal. Multă apă a curs pe fluviile şi rîurile Evropei de atunci şi lucrurile n-au intrat într-un făgaş normal.

De ce?

Pentru că nici în Vest şi nici în Est nu se dă suficientă atenţie acestei Convenţii, ce a generat, în timp, legi stricte de păstrarea secretului asupra datelor personale.

Cum, pe noi, noua democraţie ne-a lovit recent, trebuie să spun că sîntem campioni în a ne bate joc de noi înşine. Şi în acest domeniu… Nu mai departe decît neglijenţa individuală, şi putem să ne… catalogăm cum vreţi dumneavoastră. Numai bine nu! Pentru că, în această rubrică, funestă de-a dreptul, intră, cu siguranţă, fiecare dintre noi. Şi, măcar odată în viaţă am dat posibilitatea sau şansa celor interesaţi, care, imediat, după colţ, aşteaptă greşelile noastre. Cu cîteva zile în urmă, chiar de Ziua Europeană a Protecţiei Datelor, într-un galantar, lîngă tot felul de şunci apetisante şi preparate din carne gata să adauge ceva la colesterolul nostru cel de toate zilele, am zărit un… buletin. Era frumos pus, aproape de un înscris, prin care stimatul cumpărător era înştiinţat că, datorită binefacerilor guvernamentale, TVA-ul diminuat a ieftinit şi carnea macră, dar şi picioruţul de porc, gata-gata să devină răcitură, dacă…

Citesc: numele…., prenumele, data naşterii, seria şi numărul, codul numeric personal ş.a.m.d. Nu mă pot abţine şi întreb de cînd zace acea carte de identitate în văzul trecătorilor prin marele magazin. Aflu fără nici o problemă că a trecut deja vreo săptămînă. Dar, dacă cunosc persoana, pot să fac un pustiu de bine şi să-i duc nepreţuitul act. (Ţinînd cont doar de faptul că sînt client vechi, serios şi cu mare încredere la vînzătoarele din cartier!)

Situaţii de-a dreptul ilare se petrec şi la cei care prestează tot felul de servicii către populaţie. La Poştă, Cablu TV, telefoane, la garanţii de tot felul, funcţionarul de după ghişeu îţi cere actul de identitate. Îl xeroxează sau îl scoate la imprimantă, dar îl şi stochează în calculatorul firmei. Iar rezultanta materială a acestor importante înscrisuri le aruncă, neglijent, dacă se poate, pe marginea unui birou, unde poate fi „fotografiat” de cine vrei şi de cine nu vrei. Şi, nu o dată, s-a descoperit că asemenea neglijenţe au stat la baza „ponturilor”, în urma cărora s-au spart locuinţe, s-au comis tîlhării ori s-a ajuns la crime.

Numai necazuri!

A crescut şi numărul plîngerilor la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal: de la doar cîteva în anii trecuţi, la cîteva… mii în 2015. Cele mai multe se referă la relaţia cetăţenilor cu instituţiile financiar-bancare. Dar nici alte instituţii, private sau ale statului, nu sînt scutite de nereguli în ceea ce priveşte protecţia acestor date. Manipularea acestora în mediul on-line, nepăsarea unor funcţionari faţă de prevederile legale şi, mai ales, deranjul provocat de „vînătorii” de date personale fac necesare ca vigilenţă să îşi facă loc mai des în viaţa noastră. Pentru că – sincer – dacă ne îngrijim de acest aspect doar de Ziua Europeană a Protecţiei Datelor, riscăm să ne plîngem pe propriii umeri, dat fiind faptul că nimeni nu ne mai poate ajuta, în momentul în care datele noastre au încăput pe mîna unor pungaşi.

Dixit.