Combinaţii pentru turul doi al prezidenţialelor

ILIE CĂLIAN

Nu ştiu cîţi dintre susţinătorii candidaţilor Dreptei (alţii decît ai ACL) au făcut legătura între două afirmaţii orgolioase ale lui Klaus Iohannis. Prima: el nu va negocia cu niciunul dintre foştii candidaţi la prezidenţiale, pentru a obţine, prin ei, voturile foştilor lor susţinători – vizîndu-le în primul rînd pe Elena Udrea şi Monica Macovei, dar şi UDMR. A doua: automat, toate partidele afiliate la Partidul Popular European au obligaţia să-l sprijine pe el, Iohannis. Nu credeam că, după “experienţa” Kominternului lui Stalin şi presiunilor Moscovei asupra partidelor comuniste “frăţeşti” să mai vină cineva cu o atît de impertinentă sfidare a dreptului partidelor de a-şi crea propriile programe. De altfel, Iohannis a primit rapid o replică fermă din partea lui Kelemen Hunor, preşedintele UDMR, afiliată şi ea la PPE, care i-a răspuns clar lui Iohannis, că nu ştie să existe asemenea ordine de la PPE.

Rămîne de văzut dacă, dincolo de reacţiile şi tîrguielile dintre lideri (de altfel, Monica Macovei a şi declarat că îşi va face propriul partid), dincolo de încercările publice ale acestora de a-şi dirija electoratul, alegătorii acestora vor fi priceput cum îi consideră Iohannis şi dacă vor fi dispuşi să voteze “la ordin”. De altfel, nu întrezăresc vreun motiv, acum, pentru lideri precum Elena Udrea şi Monica Macovei pentru a se arunca în braţele lui Iohannis. Pe de o parte, Elena Udrea trebuie să-i păstreze partidul “intact” lui Băsescu, care a declarat public că vrea să facă din PMP un nou partid. Iar pentru ca, în fruntea acestui partid, Băsescu să devină şeful Dreptei, el, Băsescu, are nevoie de eşecul lui Iohannis, ca să le poată “bate obrazul” pedeliştilor (cărora le-a spus Adio) şi liberalilor. Monica Macovei a declarat deja că îşi doreşte un partid – o forţă cu care să poată negocia în 2016, la alegerile parlamentare.

De cealaltă parte, Victor Ponta a afirmat clar că va negocia cu alte forţe politice – şi a şi reuşit deja să-şi obţină sprijinul foştilor prezidenţiabili Călin Popescu Tăriceanu, Teodor Meleşcanu şi Corneliu Vadim Tudor. UDMR are nevoie să se distanţeze de partidul lui Tökes şi extremiştii secui – aşadar, este mai aproape de Ponta. De altfel, după ce Ponta a nominalizat trei posibili prim-miniştri, dacă va deveni preşedinte (în primul rînd Tăriceanu, dar în rezervă George Maior, directorul SRI, şi Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR), UDMR, prin preşedintele ei, a anunţat deja că i-ar conveni să rămînă la guvernare cu premierul Tăriceanu. Iar Dan Diaconescu, în principiu, nu are nimic de cîştigat printr-un tîrg cu Iohannis.

Dar, dincolo de tîrguielile foştilor candidaţi la preşedinţie, care nu pot fi foarte siguri pe voturile foştilor lor susţinători, rămîne marea întrebare cu privire la foştii nehotărîţi, care nici nu au participat la primul tur al prezidenţialelor. Pînă la urmă, s-ar putea ca marea surpriză să vină din Transilvania, din provincia aceasta mereu păcălită de propaganda împotriva “regăţenilor” şi pentru “transilvanism”, pe care le-a proclamat nu doar candidatul extremist al PPMT, Szilágyi Zsolt, dar şi Klaus Iohannis. În măsura în care capcanele “transilvanismului” vor fi sesizate de electorat, Iohannis va pierde multe voturi în Transilvania: pe de o parte, electoratul care ştie că, fără majoritatea parlamentară, preşedintele nu poate schimba guvernul, nu va fi interesat de un preşedinte lipsit de putere; pe da altă parte, dacă Iohannis va continua să apese pe pedala “transilvanismului”, se va apropia prea mult de programul autonomiei teritoriale-etnice al extremiştilor maghiari, enervîndu-i pe foarte mulţi români. Şi, în sfîrşit, există, în rîndul unor alegători, repulsia faţă de Iohannis, care i-a declarat proşti pe cei care nu au votat cu el. De fapt, Iohannis nu pare a fi suficient de lucid, ca politician. El declara că a pierdut în unele zone ale ţării din cauza propagandei electorale a lui Ponta. Acesta e raţionament de Gîgă: evident că şi ceilalţi candidaţi puteau să obţină voturi.