Cluj-Napoca, oraş de cinci stele sau second-hand?

Fără îndoială, Cluj-Napoca devine din ce în ce mai atrăgător în special pentru tineri. Statisticile relevă  că în fiecare an la Cluj-Napoca se aciuează aproximativ 10.000 de oameni şi pleacă puţin sub 2.000. Îmi doresc să fie invers, pentru că aerul a devenit irespirabil.

E adevărat că oraşul de sub Feleac licitează prin evenimente cu ştaif, fie că vorbim de cele de entertainment ca Untold, Electric Castle sau TIFF, fie de manifestări sportive, capitol la care Clujul surclasează Capitala, care din acest punct de vedere a rămas destul de mult în urmă. Centrul oraşului pare astăzi o pictură marca Kandinski, ce musteşte de terase, bistro-uri, restaurante, unele fancy, alături de care prind aripi nelipsitele fast-food-uri, de care orice oraş european care se respectă nu duce lipsă şi nu trebuie să facă abstracţie, fiindcă reprezintă o pată de culoare în peisajul pestriţ al urbei. Aroma Clujului este “afumată” de imaginea centrului, cu numeroase spaţii dezafectate, iar altele ocupate de magazine second-hand sau outlet-uri. Spre comparaţie, majoritatea oraşelor europene care se respectă se feresc de genul acesta de magazine tocmai în buricul urbei. Fără îndoială, fenomenul second-hand este cel puţin deranjant şi ştirbeşte din farmecul unui oraş cu aere. Dacă vreţi să vă convingenţi, luaţi la pas centrul Clujului şi veţi constata lesne că nu vorbesc în pungă. Nu trebuie să mergem foarte departe ca să căutăm exemple şi soluţii, ci să dăm o geană pe la vecini. Austriecii şi ungurii ţin astfel de magazine la distanţă de centrul Vienei sau al Budapestei.

Nu pot să nu mă întreb cum reuşesc să reziste aceste afaceri, în condiţiile în care chiriile sunt exorbitante? Făcând un tur al acestor magazine, am observat că boarfele se vând de la 1 leu în sus! Pe lângă chiria spaţiului se mai adaugă plata utilităţilor şi a angajaţilor. Rămân la concluzia, care s-ar putea să nu placă tuturor, că magazinele second-hand relevă sărăcia în care se zbat mulţi oameni, în special pensionari. Şi, totuşi, de ce autorităţile nu fac nimic în acest sens? Pentru că memoria încă nu-mi joacă feste, îmi aduc aminte că în 2012, într-o zi cu soare, înainte de adoptarea noului Plan Urbanistic General, domnul primar Emil Boc a promis că va mătura magazinele second-hand din centru. Dar le-a făcut vânt cu evantaiul. Au trecut şapte ani şi unele “prăvălii” au prins rădăcini adânci.

Şi nu vreau să închei fără să nu amintesc că pe lângă aceste bazaruri “semnalizează” şi multe spaţii închise, care rămân astfel în primul rând din vina proprietarilor de clădiri care le-au revendicat şi care ţin la preţ.

Aşadar, avem imaginea bălţată a zonei ultracentrale a Clujului, cu simfonia în note post-moderniste de clădiri îmbrăcate în schele şi magazine kitchoase pe care numai falimentul le mai “excizează” din peisajul altfel dezolant.