Circul a trecut, oare vom avea şi pâine?

Anul care se încheie a fost unul dintre cei mai spectaculoși din cei 30 pe care i-a traversat România după 1989. Pe de o parte, pentru că a avut un referendum și două scrutine: unul pentru alegerea europarlamentarilor, iar celălalt pentru funcția supremă în stat. Pe de altă parte, pentru că Opoziția formată în jurul PNL a reușit să demită guvernul PSD, prin moțiune de cenzură. Pe lângă acestea, s-au mai petrecut tot felul de lucruri pe scena politică, asigurând anului politic 2019 un „decor” cu totul special.
Înainte de europarlamentare, s-au mai întâmplat câteva evenimente care au marcat viața politică. În primul rând, România a trebuit să îndeplinească, în premieră, o misiune deloc ușoară: asigurarea președinţiei Consiliului Uniunii Europene. Chiar dacă președintele Klauss Iohannis se chinuia să convingă opinia publică cum că „România e total nepregătită să preia președinția UE”, țara noastră a reușit să se achite onorabil de acestă misiune. Și asta în condițiile în care mandatul României la președinția Consiliului a fost exercitat într-o perioadă extrem de complicată pe plan european, cu dispute legate de Brexit, alegeri europarlamentare sau neînțelegeri privind bugetul pentru exercițiul finaciar european 2020-2027.
Înainte de europarlamentare, a mai apărut şi controversa privind mutarea ambasadei României în Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim. După o serie de dispute pe marginea acestui subiect s-a ajuns la concluzia că decizia mutării ambasadei aparține exclusiv președintelui. Însă, toate aceste controverse au avut efecte grave pentru țara noastră, respectiv pierderea unui loc nepermanent în consiliul de Securitate ONU. Și asta pentru că, spuneau specialiștii, țările arabe au refuzat să-și dea votul în favoarea României, după ce s-a aflat despre planul privind mutarea ambasadei.
Spectacolul politic din 2019 a fost „ornat” şi de îndepărtarea din fruntea Ministerului Justiției a lui Tudorel Toader. Cauzele care au dus la mazilirea sa nu au fost dezvăluite atunci, însă Liviu Dragnea, fostul şef al PSD-ului, ajuns acum în puşcărie, lăsa să se înțeleagă că măsura a fost luată deoarece Toader nu a sprijinit adoptarea ordonanțelor de urgență privind legile Justiției.
Au venit europarlamentarele și referendumul pentru Justiție. Pentru PSD și ALDE scrutinul a fost un eșec gigantic. În schimb, PNL a câștigat detașat alegerile. De asemenea, a fost validat și referendumul inițiat de Iohannis. După 26 mai a apărut bomba: condamnarea liderului PSD la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, în dosarul anagajărilor fictive din Teleorman. Practic, odată cu intrarea lui Dragnea după gratii, a început şi degringolada în PSD. Chiar dacă Viorica Dăncilă, din postura de prim-ministru, a încercat o resuscitare a partidului, preluând conducerea formațiunii și apoi lansându-se în cursa pentru prezidențiale, declinul PSD a continuat. Situaţia s-a complicat și mai mult în formațiunea social-democrată, după ce ALDE a anunțat, în august, că iese de la guvernare, decizie care a “pavat” drumul Opoziției spre Palatul Victoria. Astfel, în octombrie, prin adoptarea moțiunii de cenzură, la care, de altfel, au pus umărul și câțiva social-democrați, Guvernul Dăncilă a fost demis, fiind format un nou Guvern PNL.
Au venit alegerile prezidențiale, care au reprezentat o premieră negativă pentru democrația românească. Și asta pentru că românii nu au avut parte de o campanie electorală în care candidații să-și prezinte planurile. Și mai grav, în turul al doilea, Klaus Iohannis a refuzat să participe la o dezbatere cu Viorica Dăncilă, gestul său fiind catalogat de unii comentatori drept un atentat la democrație, ținând cont că dialogul şi confruntarea de idei constituie esenţa acestei forme de organizare şi conducere a societăţii.
Rămâne de văzut ce ne va aduce 2020, an în care când românii vor fi din nou chemați la vot, şi încă de două ori, pentru alegerile locale și pentru parlamentare.
Cosmin PURIȘ