Cioloş şi Dragnea: adversitate sau complicitate?!

ILIE CĂLIAN

N-am reuşit să înţeleg rostul declaraţiei lui Liviu Dragnea, conform căreia, dacă se va modifica, prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, legea electorală, în sensul alegerii primarilor prin două tururi de scrutin, atunci PSD va boicota alegerile. Chiar nu pot pricepe! PSD are, în acest moment, posibilitatea să obţină, printr-o moţiune de cenzură, desfiinţarea Guvernului Cioloş şi înmormîntarea posibilităţii ca acesta, sau alt guvern, să dea o asemenea ordonanţă. Mai mult: dacă, să zicem, Dacian Cioloş, se dovedeşte a fi un prim-ministru tehnocrat paraşutat de la Bruxelles (împreună cu alţi miniştri, de acelaşi fel, ceea ce ne-ar putea dovedi că, astăzi, în realitate, nu mai avem un guvern românesc, ci unul fixat, prin funcţionarii UE, de către careva dintre marile puteri europene), dacă aşa stau lucrurile, PSD şi aliaţii săi ar putea să-şi “ia ţara înapoi” prin Parlament – sau, dacă nu, dacă în realitate este un guvern politic – al lui Iohannis/PNL, sub mască apolitică -, atunci cu atît mai mult PSD ar avea obligaţia morală, faţă de electoratul său, ca să nu zic faţă de “ţară”, să restabilească ordinea politică şi parlamentară dintr-o ţară democratică, suverană, independentă, cum ne place să ne considerăm. Dar nu: Dragnea zice că PSD va boicota alegerile. Dar electoratul?! Electoratul de stînga este de acord cu Dragnea?! Dar, electoratul de dreapta? Ar fi acesta fericit să cîştige o bătălie electorală prin neprezentarea adversarului?! Ce credibilitate ar mai avea un asemenea Parlament şi Guvernul “emanat” de el – nu doar în faţa românilor, dar şi în faţa străinilor?!

Nu ştiu dacă Dragnea chiar a luat-o pe arătură sau acesta este modul în care se înţeleg fiţele politice prin zona sa. Mai mult, se vede că alţii au luat problema asta mai serios în dezbaterea politică internă şi în strategiile lor. Dinspre UDMR mesajul este clar: uniunea maghiarilor nu acceptă schimbarea legii. Dincolo de argumentele strict politice şi constituţionale, UDMR are motive specifice: să cîştige uşor cît mai multe primării. Dar este mai de condamnat, din acest punct de vedere, UDMR decît “noul” PNL – care tocmai din aceste motive doreşte două tururi de scrutin?! (Repet: şi eu sînt adeptul a două tururi – sau al niciunuia: primarul să fie ales de majoritatea consilierilor, ca la consiliile judeţene şi ca primul ministru, desemnat de majoritatea parlamentară). Însă, deocamdată, asta este legea, votată în Parlament de majoritate, cu “largul” sprijin şl “jmecherilor” din “noul” PNL.

Problema este, pînă la urmă, cu totul alta: mai are Guvernul Cioloş credibilitatea de guvern tehnocrat şi apolitic, de vreme ce este dispus să cedeze la pesiunile “noului” PNL şi ale imperatorului “liberal” Klaus Iohannis?!
În fine: este Guvernul Cioloş un guvern “liberal”, impus de la Bruxelles sub masca apolitismului tehnocrat – şi dacă da, care ţară dispune la Bruxelles şi în Parlamentul UE de atîta putere, încît să-i reuşească experimentul de a dicta de acolo un guvern naţional, al unui stat suveran din UE?!

Problema aceasta- pe care am formulat-o încă insuficient de clar, pentru că nici mie nu-mi este chiar clar cine trage sforile- a fost, de altfel, sesizată şi de alte partide. UNPR încă nu s-a pronuţat, iar ALDE, declarat partizan a două tururi de scrutin, nu consideră că este absolut necesar să se modifice legea. Nici Partidul Puterii Umaniste nu crede în sinceritatea “noului” PNL. Şi, probabil, nici alţii.

De fapt, pe cine reprezintă Guvernul Cioloş? Pe nimeni! Invocarea “străzii” din Bucureşti, de după incendiul de la Clubul Colectiv, este, din punct de vedere democratic, o aberaţie: 30.000 de indivizi adunaţi în stadă pe felurite căi- în general dubioase şi total neelectorale – nu poate înlocui votul a 18 milioane de alegători!