Cînt…

RADU VIDA

În lumea de dincolo de politică, se discută tot… politică! Şi povestea asta a devenit aşa o nebunie, de nu mai poate omul să respire, să bea un şpriţ, să tragă pe nas sau să fugă la iarbă verde şi să nu audă de tîrfa asta abjectă, pe care însă toţi o doresc cu obstinaţie.

Două au fost evenimentele care au avut prelungiri citoplasmatice şi după Sfintele Paşti: fustiţa doamnei Iohannis, în vizită la ciocnit ouă roşii în Afganistan şi ritmurile multiple şi diversificate ale scandalului Eurovision. Cum nu sîntem în măsură să rezolvăm prolemele de fizică din ecuaţia de… engleză a preşedintelui Iohannis, nu ne băgăm nici la parada de modă a instituţiei virtuale a primei doamne.

Eurovisionul însă…

Aici nu mai e vorba despre tivul de la textilele nimănui. Şi, zău, o manifestare culturală n-ar trebui să conţină şi ingrediente luate din viaţa jegoasă a politichiei. Că nu se întîmplă aşa, o dovedesc Premiile Oscar şi alte festivaluri de film, Premiile Nobel, Pulitzer ş.a. În paranteză fie spus, nu comunismul a inventat promovarea, indiferent de calităţi a femeii, să fie negru sau asiatic, să primească premiul pentru pace cei mai mari promotori ai conflictelor locale sau să cîştige ţara care este în graţia de moment a guvernului american, german, rus etc.

Să revenim însă la Eurovision.

Un festival de cîntece, care, an de an, iese cu… cîntec. Locul unde se promovează, sub acoperămînt politic, tot felul de nonvalori. Şi, ca dovadă, lumea începe să se sature de asemenea reprezentări ale făţărniciei. Nu spun asta pentru că noi, România a… buctat-o şi la acest capitol. An de an am asistat la scandalurile de jurizare, an de an am sperat şi am fost refuzaţi de la masa cîştigătorilor. De ce? În principal, pentru că publicul dintr-o ţară sau altă nu poate şi nu are competenţa să aprecieze la justa valoare o operă muzicală şi, în acest fel, lasă loc la „numiri” ce poartă interesul pe post de… fes. Pe urmă, pentru multă lume, costurile unei asemenea întreprinderi sînt de neimaginat. Poate că nu pare să aibă nici o legătură, dar, salariul minim pe economia noastră este de 280 de euro (din 1 mai a.c. începînd), iar în Luxemburg de … 1923 de euro (!!!). Sigur că noi ne-am ales cu ruşinea de a fi excluşi de la competiţie, pentru neplata a… 14.ooo.ooo. de euro, pe cînd Luxemburg, alături de Germania, Danemarca, Norvegia, Finlanda şi Suedia vor ca această manifestare „culturală” să continue.

Să continue, nu zic….

Dar, Marea Britanie, spre exemplu, englezii, mai bine spus, nu doresc acest lucru. Într-un sondaj recent, ei s-au manifestat 60 la sută contra! Iar francezii sînt 53,1 la sută pentru şi 46,6 la sută contra. Toţi participanţii la sondaj au invocat amestecul politicului în desemnarea învingătorilor, nemaiînghiţind nimeni fabula cu voturile „din ţările vecine şi prietene”. Capac a pus scandalul „steagurilor” excluse de la competiţie. Drapelele Kosovo, Nagorno-Karabah, Ţara Bascilor, ISIS, cea a Republicii Crimeea, Doneţk şi a tătarialor, a Transnistriei şi a Republicii Turce a Ciprului de Nord au fost scoase din competiţie. Unii s-au bucurat (e.g. Serbia), alţii (Spania) au protestat. Dar mai toţi s-au înfuriat cînd a apărut un steag nou, cel al „simbolului toleranţei şi diversităţii”. Noul „stat” al… homosexualilor, lesbienelor şi travestiţilor n-a întrunit decît majoritatea politicienilor. Cetăţenii europeni nu prea înţeleg această… diviziune sexuală, ridicată la nivel de impunitate, numită eufemistic îngăduinţă. Şi, în aceste condiţii, e posibil ca marea asociaţie a televiziunilor publice de pe continent să-şi revizuiască atitudinea faţă de existenţa acestui festival.

O, tempore…