Cinism şi…

Radu VIDA

De regulă, reprezentanţii misiunilor diplomatice stau în banca lor. Acolo, în incinta ambasadei se fac şi se desfac, se croşetează bîrfă subţire, se pune la cale… Doar într-un anume context ambasadorul grăieşte în public. Şi, mai niciodată, în termeni categorici. Există chiar servicii care… au menirea să descifreze limbajul diplomatic, folosit în luările de poziţie ale ambasadorilor. Să desluşească dedesubturile. Nuanţele. Şi să… traducă, pentru cine vrea realmente să afle poziţia adevărată a interlocutorului, venit cu misie în ţara cu pricina, ce şi cum.

Asta-i regula generală.
Sigur, în state cu importanţă redusă „pentru economia mondială”, sau în cazul superiorităţii făţişe a reprezentantului unei puteri ce nu are în cap decît starea colonială a gazdei, discursul devine mai pămîntean, pe înţelesul tuturor. Dramatic, chiar. Iar accentele sînt puse pe servilismul de care trebuie să dea dovadă cei care, cu voia sau fără voia lor, n-au nici un cuvînt de spus în „cestiunile arzătoare la ordinea zilei”.

În ultimii 25 de ani, discursurile unor reprezentanţi din ţările ce se ţin superioare nouă au avut accente inacceptabile. Americanii, nemţii, ruşii, ca să nu-i enumerăm decît pe cei mai obraznici, au făcut în aşa fel încît să jignească pe faţă (indiferent de tema subiectului abordat) şi, cu un drum, să reafirme superioritatea lumii lor „minunate”. N-au lipsit nici preţioasele indicaţii, care, nu o dată, au căpătat accente de ordin, solicitat a fi executat întocmai şi la timp. În aceeaşi categorie, dar cu o accentuată manifestare de cinism, se înscrie şi marele avocat al României: Franţa. Ignorînd simpatia francofonă a naţiei de pe plai, Excelenţa Sa, ambasadorul plin de… potenţial al Hexagonului la Bucureşti, d-ul François Saint Paul ne-a vorbit în engleza (?!?) de baltă a fostelor lor colonii. Ne-a vorbit?

Cred că e prea mult spus. I-a răspuns preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis. Că doar el a îndrăznit să-i spună lui François Holland că emigraţia românească îngraşă pămîntul Franţei şi-l sărăceşte pe cel românesc. Am mai mult decît convingerea că s-a considerat o obrăznicie acest adevăr, pînă la urmă. Şi domnul Iohannis a fost taxat. Chiar în limba pe care a folosit-o în vizita oficială de la Paris. (Să ne amintim că nici în Germania n-a contat că am ales un preşedinte neamţ. Mutti Merkel a dat cu flit de DDT, în momentul în care preşedinele României a adus vorba aderării noastre la Schengen. Şi exemplele ar putea continua.) Aşadar: „Sîngeraţi. Pierdeţi oameni”, a spus solul francez. După ce a subliniat, cu litere îngroşate şi glas adecvat situaţiei, că un medic, la noi, cîştigă 400 de euro, demnitarul a întrebat fără pic de demnitate: „Cine e de vină pentru exodul creierelor?”. Muştruluind, desigur, guvernele, care…

Cinism! Împănat cu ipocrizie. Folosite pe post de eufemism, doar pentru ca să nu ating cu… pana sensibilitatea trimisului de taină. Dar la întrebarea retorică de mai înainte cineva ar trebui să răspundă clar, cu litere mari: VOI! Voi şi celelalte puteri occidentale sînteţi de vină de situaţia în care ne zbatem. Sigur că o analiză serioasă ar scoate la iveală complexitatea fenomenului. Că nici noi nu sîntem mai breji. Dar universităţile occidentale umblă cu limba scoasă după absolvenţi de geniu de la noi; universităţile occidentale momesc pe liceenii cu IQ cît casa să urmeze şcoli înalte (la noi dacă se poate, că-i gratis, sau la ei, dacă situaţia o cere, iar bursele sînt generoase); băncile occidentale refuză credite pentru finalizarea unor obiective medicale de la noi, chiar dacă au garanţia unor consorţii din afara ţării. Recunosc, însă, că dacă tăceaţi, Excelenţă, nu v-aţi fi justificat salariul faţă de ministerul care vă plăteşte.
N’est pas?