Cine poartă răspunderea morală în cazul Caracal?

Cazul de la Caracal a cutremurat o țară întreagă. Modul cumplit în care asasinul a acționat bate orice film horror. Cine și-ar fi putut imagina că în orașul celor nu mai știu câte „minuni” se pot întâmpla astfel de grozăvii care întrec scenariile hollywoodiene?!

Din păcate, în loc ca tragedia să constituie un puternic semnal de alarmă pentru decidenții politici și să-i mobilizeze pentru a găsi soluții în vederea înlăturării sincopelor din instituțiile care s-au dovedit, și de data aceasta, ineficiente, unii dintre aceștia au privit cazul ca pe o ocazie de a-și face capital politic. Cel mai ahtiat să profite politic de aceatsă situație pare să fi fost șeful statului. Astfel, după o zi caniculară, președintele Klaus Iohannis a găsit destul de multă energie pentru ca duminică seara să-și expună părerile. Nu neapărat despre cazul care a șocat România, ci mai mult despre actuala guvernare și coaliția PSD+ALDE. A spus Klaus Iohannis, printre altele, că „Guvernul ar trebui să se gândească dacă nu cumva este autorul moral al acestei tragedii”. Dar oare șefului statului nu i se poate imputa nimic vizavi de acest caz?

După cum vă amintiți, de patru ani de zile de când se află în funcția de președinte al României, Klaus Iohannis întreține agenda publică din țara noastră cu tot felul de teme legate fie de corupție, fie de așa zisa „încercare de subordonare” a justiției. Cam aceasta a fost preocuparea președintelui, ce nu pare interesat că, pe lângă actele de corupție, există şi alte fapte antisociale mult mai grave, precum cele împotriva vieții și integrității umane sau cele de crimă organizată, iar sistemul de ordine și siguranță publică lasă de dorit. În toți acești ani, numeroasele crime oribile, violuri, răpiri sau acte de tortură înregistrate în România nu l-au sensibilizat cu nimic pe șeful statului. Nu l-am auzit să spună că ar trebui schimbată politica penală pentru a reduce rata faptelor comise cu violență. Nu l-a revoltat nici faptul că țara noastră ocupă locul întâi în Europa la capitolul persoane exploatate sexual sau că tot mai mulți tineri cad victime traficului și consumului de droguri de mare risc. A avut o singură grijă: să nu fie grațiați sau amnistiați românii condamnați pentru fapte de corupție. În rest, criminalii, violatorii sau membrii rețelelor de crimă organizată pot fi mai presus de lege.

O dovadă clară a indiferenței lui Iohannis față de acest tip de fapte extrem de grave se desprinde din ședința de bilanț pe anul 2018 a Ministerului Public, eveniment care a avut loc la finalul lunii februarie a acestui an. Cu ocazia analizei activității de anul trecut a acestei instituții, ce s-a desfășurat în prezența președintelui României, au fost prezentate o serie de date cutremurătoare. Vă dau câteva exemple: 702 de minori victime ale violenței în familie (dintre aceștia, 12 minori victime ale omorului şi 30 de minori victime ale violului), 169 de cazuri de trafic de minori, 633 de fapte de omor cu autori necunoscuți rămase nesoluționate, în creștere cu 10 la sută față de anul precedent. Aceste aspecte nu par a-l fi îngrijorat pe Iohannis, el fiind preocupat mai mult să-l sprijine pe Augustin Lazăr pentru a-și păstra funcția de procuror general al României. Mă întreb cum de cele peste 630 de cazuri de omor cu autori necunoscuți nu i-au creat frisoane șefului statului, astfel încât să fi convocat atunci CSAT-ul pentru a vedea ce se poate face ca aparținătorii victimelor să afle un răspuns? Dar cum să-i supere Iohannis pe procurori, aducând în discuție astfel de subiecte care țin exclusiv de competența lor?! Iar de atunci, din păcate, societatea românească a continuat să fie cutremurată de multe alte crime și de fapte comise cu violență. Am avut, spre exemplu, cazul polițistului de la Timișoara împușcat mortal în timp ce se afla în misiune, cazul băiatului de nouă ani din Cluj ucis de mama sa, cazul bărbatului și a mamei acestuia omorâţi în luna mai la Iași. Și lista ar putea continua. Vă las pe dumneavoastră să apreciați cine ar fi cu adevărat autorul moral al cazului de la Caracal.

Cosmin PURIȘ