Cerbul a rămas în România, dar fără coarne

„Cerbul de Aur”, acest Grand-Slam al festivalurilor, cu o tradiție de jumătate de secol, tocmai s-a încheiat, cu o victorie neașteptată, așa cum a fost și rezultatul dublei dintre CFR Cluj și Dudelange, dar și ejectarea Simonei Halep din rândul pretendentelor la câștigarea US Open-ului. Eșecuri consumate, numai bune de pus pe orgoliul rănit al românilor, care vor să uite cât mai curând săptămâna de smoală în care planetele nu s-au aliniat, iar sportul românesc, prins călătorind clandestin prin pasajul performanței, a fost trimis la demisolul rușinii.

Dacă răscolim gunoiul avem toate șansele să nu găsim nimic folositor și să ne împuțim dacă nu avem deodorantul la purtător. A trecut o săptămână bună de uitat de la nașterea eliminării premature a  Simonei Halep din cadrul Open-ului american și în mintea românilor nesatisfăcuți încă plouă torențial cu incertitudini, după prestația secetoasă în inspirație a celui mai în vogă personaj autohton. Sondăm adânc în orgoliul nostru de români, fracturat, căutând la lumina unui chiștoc de lumânare explicații pentru modul în care principala favorită a competiției nord-americane și-a dat cu stângul în dreptul și cu racheta încinsă în moalele capului înainte să navigheze în ape cu-adevărat adânci. Da, Simona s-a înecat la mal. N-am făcut nici o aluzie, ci numai o confuzie intenționată.

Deși mulți o vedeau pozând cu toți dinții cu trofeul deasupra Capului Bunei Speranțe. Mai ales că a debarcat la New York în calitate de numărul 1 mondial, dopată moral după titlul câștigat la Montreal și finala de la Cincinnatti, unde a scăpat trofeul printre degetele de…rață. Adică având în bagajele de la cală câteva kilograme bune de adrenalină, atât cât să le dea și celorlalți români prezenți la US Open numai cu numele. Sunteți de-acord că participarea românească la ediția din acest an a Grand-Slam-ului nord-american a fost un fiasco, întrucât toți cei opt reprezentanți ai noștri de pe cele două tablouri de simplu au fost eliminați prematur, adică în prima din cele două săptămâni de concurs. Sorana Cârstea a pozat cu timidatea la vedere în ultimul mohican distribuit în misiune imposibilă, în locul lui Tom Cruise, într-un meci fără istoric cu Maria Șarapova.

Revenind la Simona Halep, constat, nu fără stupoare, că ea este mediatizată (exagerat? vă las pe dumneavoastră să dați verdictul) la fel și în cazul unei performanțe, dar și în cazul unei contraperformanțe. Cu alte cuvinte, subiectul Simona constituie o pâine bună de mâncat la toată vremea. Albă, neagră, cu tărâțe sau cartofi, proaspătă sau mucegăită, feliată sau întreagă, această „pâine” nu lipsește din paginile ziarelor și din știrile de sport ale televiziunilor. „Halep eliminată în primul tur la US Open” a constituit știrea care a făcut înconjurul României, fiind la fel de gustată precum una care ar fi anunțat-o pe aceeași Simona drept campioană la Flushing Meadows.

Recentul și nefericitul episod de la New York se încadrează în categoria contraperformanțelor, dar și acestea, îmbrăcate dichisit, trebuie vândute publicului avid de rahat. Deși n-ar trebui să ne mire că Simona cea talentată și capricioasă servește în fileul ridicat la genunchiul broaștei, știind că din arsenalul ei lipsește constanța. Nu locul de baștină, se înțelege, ci consecvența. Se vede treaba că aceasta din urmă și Simona Halep nu fac casă bună. Motiv pentru care în vitrina cu trofee de Grand-Slam a Simonei, pe lângă cel de la Roland-Garros, deocamdată fără pereche, se află mult praf. Nu vă grăbiți să mă etichetați răutăcios. Există premise ca Simona să repete figura de la French Open 2018, însă nu vă așteptați ca ea să lovească de două ori la rând în aceeași țintă, fiindcă nu a ajuns la nivelul Serenei Williams. Repet, Simona e doar numărul 1 mondial, însă nu și cea mai bună dintre cele bune.

Cristian FOCȘANU