Cei 7

Cifra 7 este prin excelenţă, cifra celui care caută adevărul. Este cifra/numărul asociat cu numeroase simboluri. Şi ca să nu o lungesc prea mult, este şi una dintre cele mai spirituale numere din…numerologie.

Mergând pe firul cifrei 7, am realizat următoarele…Americanii au “Cei şapte magnifici”, niponii se mândresc şi în prezent cu “Cei şapte samurai”, francezii vorbesc de “Les 7 vies du docteur Laux”, nemţii la rândul lor propun “Du lebst noch 7 Tage”. Românii? Românii au avut, folosesc verbul la trecut şi o fac cu mare părere de rău, Cei 7 ani de acasă, producţie proprie, cândva apreciată, uitată cu desăvârşire în zilele noastre.

Cei 7 ani de acasă însemnau mult, foarte mult în educaţia unui copil, educaţie primită din partea părinţilor în primul rând, educaţie care contribuia la formarea personalităţii şi a comportamentului. Prin urmare, a avea cei 7 ani de acasă însemna un comportament civilizat în toate mediile sociale. Însemna nu numai bună purtare, ci şi disponibilitate pentru comunicare, interes pentru învăţătură, interes pentru lectură, interes pentru artele spectacolului. Chiar dacă, trebuie să recunoaştem, cea mai grea meserie rămâne tot cea de părinte. Dar părinte care se achita cu brio de educaţia copilului. Una din care nu lipseau corectitudinea, onestitatea, respectul de sine şi pentru cei din jur, bune maniere, toleranţă şi înţelegere, empatie, altruism, eleganţă vestimentară, norme solide de igienă personală, recunoaşterea greşelilor, limbaj adecvat, nu erau singurele, dar erau cele mai importante. Derapajele erau puţine şi ele se învârteau atât cât se învârteau, în jurul absenţelor şi fumatului. O tempora, putem exclama fără să greşim.

Odată cu 1990 au apărut schimbări de substanţă în societatea românească, fireşti după mâna de fier a fostului regim. Libertatea la care s-a ajuns a împins lucrurile la nivele greu de acceptat şi de dus mai departe. Profilul tânărului de azi s-a schimbat radical, mai ales după trecerea în clasa a 5-a. Strada este cea mai bună dovadă a schimbărilor care au avut loc, care dau tot mai multă bătaie de cap părinţilor, profesorilor, autorităţilor de toate tipurile. Trecerea de la copiii cu cheia la gât la cei cu telefoane mobile a fost bruscă, cauzele fiind multe şi asupra lor vă propun să vă gândiţi. Copiii au rămas în grija bunicilor. Părinţii fiind plecaţi, in corpore, la muncă peste hotare. Ce pot face bunicii? Mai nimic, în condiţiile în care nepoţii au ultimul cuvânt. Apoi, apoi a crescut numărul divorţurilor, ajungându-se la copii monoparentali şi responsabilitatea cea mare a căzut şi cade tot pe umerii bunicilor. Urmările acestor plecări şi divorţuri se regăsesc în comportamentul copiilor în societate, în general vorbind. Ţinuta vestimentară este de prost gust, cu pantalonii tăiaţi/decupaţi şi genunchii la vedere, cu bluze transparente până la indecenţă, cu buzele înroşite sau înnegrite de rujuri de proastă calitate, extra parfumate, ţigări la tot pasul, limbaj obscen, alcool şi tutun. Nu lipsesc telefoanele mobile, tabletele, toate scumpe, cu abonamente la fel de scumpe. Pentru că nu-i aşa, obrazul subţire cu cheltuială se ţine în majoritatea cazurilor. Interesul pentru învăţătură este care este, se reflectă în mediile obţinute la evaluarea naţională şi la examenul de bacalaureat, în statisticile generale, dovezi ale pragului de jos în care s-a ajuns. Practic, interesul pentru învăţătură apare doar în apropierea examenelor, eventual a tezelor. De cultură generală îmi este greu să vorbesc. Pentru că informaţiile pe care le culeg copiii de pe reţelele de socializare evidenţiază alte preocupări. S-a ajuns la dependenţa de jocuri video, de calculator, de stat în faţa ecranului ore în şir. Fenomene întâlnite chiar şi în sălile de curs, cu toate reglementările impuse, spre disperarea multor profesori. Un întreg an şcolar aduce săptămânal, trăiască breaking news, cazuri dintre cele mai nefericite, din multe colţuri ale ţării. Mă refer la bătăi între elevi, la violenţe împotriva profesorilor, la come alcoolice, droguri, din când în când câte o crimă, dispariţii de copii, prostituţie infantilă, furturi, violuri, nu cred că mai are rost să continui.

Mai sunt şi excepţii, de elevi cu educaţie aleasă şi cu interes pentru carte, chiar dacă nu mai vorbim de cei 7 ani de acasă. Nu sunt mulţi, ei reprezintă acel procent de 10%, tineri care ştiu să-şi canalizeze energiile spre împlinirea spirituală şi profesională. Puţini, foarte puţin în raport cu ce se aşteaptă de la tânăra generaţie.

Cum va fi 2019-2020? Chiar dacă anchetele sociale, cele ale sociologilor trag serioase semnale de alarmă, nu văd să se îmbunătăţească ceva în următoarele luni, în următorii ani. Tot mai mulţi adulţi părăsesc ţara, tot mai mulţi copii rămân în grija neputincioşilor bunici. Şi dacă în arealul transilvan e cât de cât linişte, jale mare este în sud, în est, sud-est, nord-est. Să nu uit, se poartă tot mai mult concubinajul!