Ce ţie nu-ţi place…

Ilie CĂLIAN

Au fost numeroase cazurile în care un partid sau o coaliţie cu suficientă forţă în Parlamentul României a impus legi ori a modificat legi existente pentru a-şi “aranja” o guvernare mai comodă – iar cînd a ajuns în opoziţie s-a trezit strîmtorat/ă exact de prevederile care-i serviseră pentru a supune Opoziţia. Însă niciodată, pînă acum, n-a existat un exemplu mai limpede pentru adeverirea proverbului “Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” decît situaţia lui Traian Băsescu şi a apropia-ţilor săi. Ţin să precizez de la început că, deocamdată, asta se vede în privinţa acelor apropiaţi ai săi care au abandonat făţiş fostul PDL – de la care Băsescu şi-a luat adio – şi nu la cei care, urmîndu-l pe Vasile Blaga, s-au distanţat de el făţiş sau mai pe ocolite (precum Emil Boc, care, ca un Hopa-Mitică, a rămas în picioare şi în “noul” PNL).

Cum era de aşteptat, veriga cea mai slabă a lanţului de putere al lui Băsescu a fost Elena Udrea. Aşa că nu e de mirare că tocmai de la ea a început să se rupă infailibilitatea lui Băsescu. Infailibilitate care se baza pe sis-temul statului procurorilor şi SRI-işti lor, care a instaurat teroarea, sprijinit, volens-nolens, de presă, în special de televiziunile care fă-ceau şi fac şi acum “rating” bun la emisiunile cu cătuşe.

Vă mai amin-tiţi cu cîtă încăpătînare a dorit Traian Băsescu reformarea Codului penal şi a Codului de procedură penală?! Sprijinit de PDL şi, de felurite “societăţi civile”, n-a acceptat o dezbatere serioasă, în spiritul veritabilei democraţii. (Ironia sorţii: tocmai Alina Bica, una dintre autoarele noilor reglementări-! este acum îngropată sub dosare.) E adevărat, pe termen scurt, aceste reglementări i-au servit lui Băsescu pentru a se răzbuna pe foştii adversari politici, precum Adrian Năstase şi Dan Voiculescu: noul Cod penal permite condamnări pe baza unor “suspiciuni rezona-bile” – un principiu înafara Dreptului, care cere dovezi – sau, pur şi simplu, pentru a da exemple…

Acum, însă, Băsescu a “descoperit” că nu e bine. Nu e bine, pentru că aceia care au început să utilizeze împotriva sa şi a apropiaţilor săi puterea procurorilor şi a SRI sînt tocmai cei pe care el i-a numit în anumite funcţii, fiind sigur că a avut “mînă bună”, că îi vor fi veşnic recunoscători sau etern înfricoşati de puterea lui. Poate că pe mulţi “îi avea la mîn㔺i putea să-i şantajeze. Poate unii au reuşit să-şi şteargă anumite urme. Sau, poate, sis-temul instaurat de Băsescu – şi care încă funcţionează! – le permite să se fofileze pe lîngă cine ştie ce prevederi procedurale. Sau, şi mai sigur, respectivii au avut şi ei grijă să pregătească dosare chiar împotriva lui Băsescu.

Dar se pare că Băsescu încă nu s-a trezit din beţia prezidenţială şi nu înţelege ce se întîmplă. După ce s-a războit cu SRI din cauza Elenei Udrea şi Alinei Bica, a mai făcut paşi în acelaşi război cu SRI. Apoi s-a repezit la procurorul general şi la DNA. Şi a primit avertismente severe. SRI s-ar putea să analizeze dacă e adevărat sau nu că Bă-sescu ar fi scos de la Cotroceni vreo 50 de dosare de înaltă corupţie, pe care i le-ar fi prezentat adjunctul SRI. Iar CSM l-a avertizat să înceteze cu acuzaţiile aduse Justiţiei, cum că împotriva apropiaţilor săi ar fi început procese politice.

Unde se va opri Traian Băsescu – dacă nu cumva se vor deschide curînd felurite dosare direct împotriva sa – este greu de ştiut. În orice caz, trebuie să reţinem un fapt fără precedent în cazul unui preşedinte de ţară: Băsescu a postat pe Facebook o convorbire pe care a avut-o cu procurorul general, numit de el, Laura Codruţa Kövesi. Poate mîine va începe să publice pe Facebook convor-biri pe care le-a avut cu şefi de stat?!…