Ce naşte din PNL mănâncă pesedişti

Nepieritoarea şi şarmanta Românie, niciodată aceeaşi, ci mereu altfel, adică imprevizibilă, după chipul clasei politice. Sesizăm că lupta politică este nu doar exagerat de încordată, dar şi dusă la extrem şi se tinde spre masacrarea adversarului. Atitudinea la vârf e negativistă şi fatalistă. Discursul politic nu e tocmai politic, ci mai degrabă necivilizat, ce denotă imaturitatea combatanţilor, fie că vorbim de Orban, fie de Ciolacu sau de colaboratorii acestora.

Premierul desemnat Ludovic Orban a prezentat luni, în şedinţa conducerii PNL, fiţuica miniştrilor din Guvernul Orban 2, precum şi programul de guvernare pe care, după aprobarea forului intern, le va trimite în Parlament, pentru începerea procedurii de audiere şi validare a noului cabinet. “Meniul” cu miniştri şi programul de guvernare a fost depus şi înregistrat la Parlament. Urmează ca Birourile Permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului să stabilească calendarul procedurii de învestire a guvernului. Programul de guvernare a suferit mai multe modificări, în sensul în care au fost eliminate din programul Guvernului Orban 1 măsurile care au fost deja adoptate şi au fost incluse măsuri noi, aferente anului în curs. Echipa de colaboratori a domnului prim-ministru este aceeaşi. Cu alte cuvinte, noul guvern este cel vechi sau, dacă vreţi, Guvernul Orban 2 egal Guvernul Orban 1. Numai cine nu vrea nu acceptă că noua formulă a Guvernului este una de sacrificiu şi reprezintă următorul pas, după adoptarea moţiunii de cenzură, spre anticipate, după mulţi un capriciu al liberalilor. Se naşte următoarea întrebare: ce face PSD ca să contracareze planurile liberalilor? E limpede că  social-democraţii caută să întârzie procedura parlamentarelor. Marian Ciolacu, preşedintele interimar al PSD, a depus luni o sesizare la Curtea Constituţională a României pe conflictul juridic de natură constituţională privind desemnarea de către Klaus Iohannis a rivalului Ludovic Orban, în condiţiile în care acesta din urmă a fost tras pe tuşă de Parlament prin celebra moţiune de cenzură. Pare o mutare de tot râsul, dar nu e. Social-democraţii trebuie să se aştepte la un răspuns negativ din partea CCR, fiindcă aceştia nu iau în calcul că tocmai măria sa Constituţia îi dă preşedintelui, potrivit articolului 103, libertate în ceea ce priveşte desemnarea premierului. Nu cred în succesul demersului pe care l-au făcut social-democraţii, din moment ce până şi fostul preşedinte al CCR, Augustin Zegrean, a confirmat că primul om în stat e liber să desemneze pe cine doreşte în funcţia de premier, caz în care ploaia de oferte a partidelor se evaporă înainte de a ajunge pe masa boss-ului. Pe de altă parte, în Parlament nu există majoritate, iar propunerea comună de premier formulată de Ciolacu şi Victor Ponta nu s-a bazat în nici un caz pe majoritate, motiv pentru care preşedintele, în acest caz Klaus Iohannis, nu a trebuit să ţină cont nici de propunerea şi cu atât mai puţin de lipeala în regim de urgenţă, heirupistă, făcută între PSD şi Pro România. Aşadar, numirea Guvernului Orban 2 nu e netemeinică. Pentru confirmare, daţi-mi voie să vă aduc în atenţie un episod similar, care a avut loc în 2009, când, tot în urma unei moţiuni de cenzură a alianţei PNL-PSD, Guvernul Boc a picat de la demisol, pentru ca ulterior, preşedintele Traian Băsescu să-l desemneze premier pe acelaşi Emil Boc. Ecuaţia a fost simplă: actualul primar al Clujului a reuşit să strângă o majoritate parlamentară. Aşadar, există, periculos sau nu, un precedent.

Şi, totuşi, dacă CCR le dă liberalilor cu ligheanul în cap, social-democraţii tot n-au motive să destupe şampania, ci în cel mai bun caz o cutie de Nurofen, care ţinteşte rapid durerea de cap. De ce? În baza Constituţiei pe care am invocat-o, Klaus Iohannis e slobod să desemneze un alt premier. Şi dacă vrea muşchii lui, tot Orban va fi alesul, cu scopul evident de a declanşa anticipatele, repet, capriciul galben-albaştrilor.

Cristian FOCȘANU