Ce NaCl în ochi?

Dragnea nu este un om politic, nici măcar în accepțiunea sumară a termenilor consacrați, ci un oportunist atent, cu reflexe prompte, conjunctură politică favorabilă Partidului, al cărui membru era și este, fără niște performanțe de piedestal, l-a favorizat, atunci când s-a dedicat Programului de guvernare, devenit cartea cărților, îndreptarul flexibil al valorificării unor minciuni cu glezna groasă. Toată această guvernare, mânuită păpușărește de marionetarul Dragnea, s-a sprijinit pe trei roți, ca de tricicletă.

1.Omul nepotrivit la locul nepotrivit.

Acest principiu a statutat imposibilitatea inițiativei personale, bazată pe cunoașterea domeniului, pe valorificarea expertizei, teama de inițative, hibernarea profesională.

2.Sinecurizarea atașamentului, răsplătirea obedienței.

3.Seducerea electoratului, a majoritătii sărace prin creșteri progresive de salarii și pensii, aparențe generoase, nemaiîntîlnite în acest flux, aproape permanent, fluturarea drapelului unui El Dorado, tangibil în următorii ani, numai cu PSD-ul la putere.

Desigur, o sumedenie de alte daruri otrăvite a sporit încrederea, până la entuziasm, față de partid, și mai ales de Lider, considerat artizan al acestor binefaceri.

O parte a populației a fost sedată cu acest program de guvernare, iar la televiziunile dedicate, în paralel, s-a lucrat la demolarea imaginii opoziției, a persoanelor incomode.

Liderul s-a înconjurat cu mercenari activi, vocali, dar și cu miniștri kamikaze, colaboratori foarte apropiați, care i-au vegheat somnul rațiunii, i-au schimbat apa în paharul de pe noptieră, i-au încălzit izmenele la șemineu, să le aibă calde, la trezire.

Viitorul personal al fiecăruia asigurat material va fi cu variabile: fie o ambasadă, undeva unde soarele nu apune niciodată, fie alegerea unui nou madagascar ocrotitor, paternal, pentru mulți ani de aici înainte.

Viitorul nației nu îi interesează, nici pe mâna cui rămâne. Prezentul, „clipa cea repede, ce ni s-a dat”, trebuie cosumate, în folos propriu și al intereselor tribale. Dragnea nu a fost, și nici nu va fi vreodată omul marilor discursuri-monolog, în fața a zeci de mii de oameni, fie și sudați de pancarte, de portretul său cel mai avantajos, înrămat cu grijă.

Oportunismul lui, de golan, de descurcăreț inventiv și generos face mai mult decât zece discursuri fundamentale, inedite stilistic, cu metafore uluitoare și împănate de un ludic populist, accesibil.

Insula România se depărtează tot mai mult de continent…

OUG-urile au devenit un fapt cotidian, aproapre banal, justiția nu mai tresare, pentru că i s-au pus și ei somnifere în cafeluța de dimineață, așa că este foarte aproape ziua în care Dragnea și ai săi se vor transforma în niște heruvini, ființe eterice și curate din toate punctele de vedere.

Într-un final apoteotic, Tudorel Toader îi va tăia unghiile de la picioare liderului, le va potrivi ca dimensiune, să nu semene cu niște gheare de vultur.

Văzându-l pe acest Tudorel Toader, nu poți să negi o realitate: este unul dintre cei mai iubiți români.

Cornel UDREA