Ce cerem preşedintelui?

RADU VIDA

Să fie!
Aşa intervin în prepararea supei „făcătorii de campanii” şi ne vînd un chip, un suflet şi un caracter, cum numa’ Făt Frumos din poveste… Noi luăm polonicul televizat şi-l dăm pe gît, cu o plăcere mult mai mare decît am îngurgita o bere rece pe 30 grade C. Şi, dacă de la bun început , am dat-o pe… culinară, să mai spunem că băiatul trebuie să fie dulce, înalt, frumos, apretat la manşetă şi… scupit pe bombeu. Popular. Înţelegător. Şi mincinos, atît cît trebuie. Sau, mai exact, să ne prindem că-i destul de şmecher pentru a ne lăsa în pace. Să ne vedem de ale noastre, cu alte cuvinte.

Să nu fie!
La ciorba asta trebuie avute în vedere toate ingredientele pe care noi nu le avem. Să nu fie hoţ, spre exemplu. Asta pentru că noi, ceilalţi, sîntem mereu puşi pe furtişaguri. Cei care se simt cu musca, ba chiar bondarul, pe cuşmă să nu citească mai departe. Merg însă la vot majoritatea celor care n-au nimic de a face cu preşedinţia. Diaspora, bunăoară. Plăteşte impozite şi taxe statelor care ne-au adus la sapă de lemn, dar ne cer nouă, celor de acasă, să le acceptăm bazaconiile. Sau nici nu ştiu cum să le spun. Oamenii aceştia, mobilizaţi de culoarea violentă a portocaliilor europeni în degringoladă, populari doar cu numele şi dictatori cu prenumele, s-au înghesuit să mai mînjească odată clanţa României în faţa împuţoşeniilor lor de Occidentali. Şi au urlat că vor „schimbare”. Aşa au spus şi data trecută şi, după ce au reuşit, cu cîrdăşia alor noastre cozi putrezite de topoare preistorice, şi-au văzut de treabă. E drept că, acolo, euroii nu stau pe garduri. Şi tot rumînul trebuie să se spetească să-i obţină. Şi, după ce vin acasă de Paşti şi/sau de Crăciun, se îmbată şi se fălesc cu maşinile lor second hand, but first class. Şi devin analişti. Şi constată că fratele o duce cum o duce, muncind la negru, vărul – la… gri, naşu’ – la ciordit, iar naşa – la cordit. Fără taxe, fără impozite, fără obraz. Dar cerînd preşedintelui şi primului ministru, deputaţilor şi senatorilor, tuturor factorilor care este – nu-i aşa? – să le asigure un loc fruntaş în topul prosperităţii. Top în care, Institutul britanic Legatum ne plasează pe locul 60, în scădere cu 5 locuri faţă de anul trecut. Rod al implementării popularilor în economie şi capital, am ajuns de rîsul… cocoşilor, încrucişaţi cu băsiştii, udriştii, şi alţi fripturişti. Că sînt înaintea noastră Slovenia, Cehia, Polonia, Slovacia – nu-i de mirare! Mai ciudat e că ne-o iau înainte Mongolia, Kazahstan, Uzbekistan şi Belize. Prin Trinidad Tobago mai bîntuie imaginea de recluziune a Papillon-ului fugar de justiţie, lume şi oameni, dar experţi de la Institutul Graţioasei Sale Majestăţi spun că acolo e raiul libertăţilor individuale, antreprenoriatul e-n floare, guvernarea – brici, siguranţa şi securitatea – plici!

Am luat-o pe arătură…
Deci, cine spune ăla e. Ne trebuie un preşedinte ales de Parlament! Care să stea în banca lui. Să lăsăm banii pe campanii aiurite şi referendumuri fanteziste pentru drumuri, şcoli, spitale…

Asta trebuie să facă noul preşedinte. Să-i mîne pe plătitorii de taxe din România (că ceilalţi dau de papa altora) să schimba Constituţia. În aşa fel încît energiile divergente ale naţiei să nu mai fie folosite de alţii pentru o şi mai temeinică dezbinare. Şi, nu în ultimul rînd, să lase ţara românilor, să facă cei mai bine pentru Ea.
Altfel…