Câte ceva despre Justiţie

În ultimele zile s-au întâmplat câteva lucruri în zona Justiţiei care ar fi trebuit să stârnească un mare interes public. Enumăr două dintre ele.

Mai întâi avem scrisoarea celor 30 de preşedinţi şi vicepreşedinţi ai curţilor de apel din România adresată Consiliului Superior al Magistraturii, prin care îşi exprimă dezacordul faţă de „realitatea deformată’’, în care unii dintre judecători au înţeles asumarea rolului şi locului constituţional şi legal al magistratului, „prin respingerea oricărui dialog cu celelalte puteri, prin ducerea şi exacerbarea protestelor în afara instanţelor, prin acreditarea ideii că majoritatea judecătorilor iau parte la aceste forme de manifestare’’.

Apoi, avem motivarea deciziei Curţii Constituţionale a României, prin care a admis sesizarea privind conflictul juridic de natură constituţională între Ministerul Public, pe de o parte, şi Parlament, ICCJ şi celelalte instanţe judecătoreşti, pe de altă parte, pe tema protocoalelor de colaborare cu SRI din 2009 şi 2016.

Bineînţeles că au fost câteva posturi de televiziune şi alte paltforme media care au comentat aceste lucruri, însă cea mai mare parte a opiniei publice a rămas indiferentă la aceste semnale. Şi asta din cauză că în ultimii ani, când a fost vorba de Justiţie, românii au fost obişnuiţi să audă lozinci precum X sau Y vrea să modifice codurile pentru a-şi apăra pielea şi a scăpa de puşcărie’’ sau că „un anumit guvern vrea să pună mâna pe justiţie’’. După ce, ani la rând, românii au fost bombardaţi cu astfel de mesaje, avertismentul şefilor din cadrul curţilor de apel, cum că unii dintre judecători şi procurori au înţeles în mod deformat asumarea rolului constituţional şi legal al magistratului, a rămas fără impact. Aşa cum au rămas fără prea mare ecou şi precizările Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele de colaborare. Ni s-a spus mereu, după 1989, că trebuie să avem încredere în Justiţie. În care justiţie?! În cea formată din câteva sute de judecători şi procurorii care ies în stradă să clameze că le este pusă în pericol independenţa, unii chiar să dea şi lecţii despre cum să voteze românii, sau în miile de magistraţi care au ales să rămână în birouri sau să intre în sala de judecată, considerând că nu au motive să protesteze şi că astfel de gesturi sunt incompatibile cu statutul judecătorului şi procurorului?

Reacţia şefilor de la curţile de apel, precum şi motivarea Curţii Constituţionale cu privire la protocoalele dintre Justiţie şi servicii secrete arată cu totul altceva. Arată că pericolul privind independenţa justiţiei vine chiar din interiorul acestui sistem. Vine de la acei magistraţi care şi-au înţeles greşit rolul şi statutul. Şi mai cu seamă vine de la acei „slujitori” ai Justiţiei care au de plătit nişte favoruri ce li s-au făcut la un anumit moment. Aici e problema. Mai exact, la oamenii care trebuie să asigure înfăptuirea Justiţiei. Şi la parchete, şi la anumite instanţe există oameni cu „bombe’’ în spate, care nu merită să facă parte nici din “corpul” procurorilor, nici din cel al judecătorilor. Iar până nu vom vedea  şi o “curăţenie” în toate aceste structuri e greu de spus că doamna legată la ochi ia hotărârea corectă pentru toţi justiţiabilii.

Cosmin PURIȘ