Cât de „mondială” e Ziua Libertății Presei?

Nu știu câți dintre cei aflați în breasla jurnaliștilor știu că astăzi, 3 mai, este Ziua Mondială a Libertății Presei. Sună mobilizator, ca o chemare la lupta împotriva îngrădirii exprimării. Or promovarea unei prese libere nu înseamnă altceva decât dreptul tuturor de a cunoaște adevărul. Din păcate, mass-media, indiferent dacă vorbim de cea scrisă, audio sau video, astăzi, în contextul curentelor și conceptelor distructive care guvernează societatea post-modernă – și mă refer în principal la globalizare, pluralism, prozelitism, autosuficiență, ignorantism – se confruntă cu tot mai multe provocări. Iar cea mai mare ține de adevărul pe care trebuie să-l promoveze prin informațiile puse la dispoziție. Nu de puține ori, presa a fost și este acuzată că promovează fenomenul cunoscut sub numele de fake-news, adică de știri false, dar bune de vândut. Incriminată că reflectă prejudecăți, că nu mai dă dovadă de discernământ, că este supusă presiunilor și nu mai oferă credibilitate. Cu alte cuvinte, nu mai este ofertantă.

În 2018, organizația Reporteri Fără Frontiere, făcând un sondaj de opinie și în urma datelor adunate a ajuns la concluzia deloc fericită că ostilitatea față de jurnaliști a crescut. Ostilitate care se manifestă, din păcate, și la nivelul României, iar percepția față de jurnaliști nu este deloc îmbucurătoare, aceștia fiind cu ușurință etichetați dezinformatori și intoxicatori. Presa în general rămâne, în mentalul colectiv, una de propagandă. Totuși, Ziua Mondială a Libertății Presei este un prilej de a aduce un omagiu în primul rând jurnaliștilor care și-au pierdut viața în timp ce și-au exercitat profesia. Și mulți au murit cu pixul în mână și cu aparatul de fotografiat la gât. Conform unei statistici, aproape 100 de jurnaliști și-au pierdut viața în ultimii doi ani, în diferite împrejurări, și aproape 900 în ultimul deceniu. Marcarea zilei de 3 mai trebuie să fie înainte de toate o oportunitate de a evidenția și sublinia principiile fundamentale ale libertății presei, de a evalua în limitele obiectivității starea de libertate a presei și de a apăra independența mass-mediei. Ziua Mondială a Libertății Presei a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) în anul 1993. Organizație care a dorit ca prin marcarea acestei zile de 3 mai să aducă în atenția opiniei publice și necesitatea respectării libertății de exprimare, invocând în acest sens articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Începând cu 1997 se decernează an de an Premiul Mondial pentru Libertatea Presei, a cărui valoare este de 25.000 de dolari. Premiul poate fi câștigat de către o persoană (jurnalist de meserie) sau instituție media care se remarcă prin contribuții esențiale la apărarea ori (și) promovarea libertății presei în toată lumea. Premiul poartă numele jurnalistului columbian Guillermo Cano, ucis în 1987, după ce a denunțat activitățile traficanților de droguri din țara natală. Juriul internațional are în componență 14 din cei mai valoroși jurnaliști din toată lumea. Astăzi, 3 mai 2019 găsește presa din România într-unul din momentele cele mai dificile de după 1989. România a cunoscut negarea dreptului la liberă exprimare, iar presa s-a dezvoltat după 1989 ca parte activă a afirmării democrației la care am visat și râvnit în vechiul regim, devenind un instrument activ al societății, ale cărei principii le-a promovat și le promovează. Contrar curentului defavorabil, presa rămâne o componentă necesară și utilă vieții cotidiene, iar eticheta de „a patra putere în stat” justificându-se deplin și astăzi, fiind partenerul de care orice democrație are nevoie. Or îngrădirea libertății de exprimare înseamnă privarea libertății de gândire a unui popor. În calitate de președinte al Filialei UZPR 1991 Cluj, nu cred în sintagma „perioada de aur a presei a trecut și nu se va mai întoarce”, după cum nu cred că ziarul tipărit este vetust sau demodat, ci dimpotrivă. Dovada – subiectivă, trebuie să recunosc – este ziarul „Făclia de Cluj”, care în ciuda împrejurărilor grele, continuă să existe (deși nu toți ne iubesc și nici nu avem această pretenție și nici ambiție), însă un aport deosebit îl aveți voi, cititorii, care ne ajutați să navigăm cu toate pânzele sus. Nu pretindem că suntem cel mai citit ziar și nici că avem cei mai mulți cititori la nivel local, nu promovăm slogane epatante, ci pur și simplu „ăștia” suntem. Ne bucurăm de libertatea pe care o avem și încercăm s-o valorificăm spre folosul nostru și al cititorului. La mulți ani tuturor celor care nu confundă libertatea presei cu libertinajul.

Cristian FOCȘANU