Care-o fi farsa?

ILIE CĂLIAN

Premierul Victor Ponta s-a internat în Turcia pentru o dificilă operaţie la genunchi, a cărui refacere durează vreo trei săptămîni, iar pe această perioadă l-a dorit “la comandă” pe vicepremierul Gabriel Oprea – iar preşedintele Klaus Iohannis a acceptat.
Pe această temă, s-au făcut numeroase speculaţii – toate plecînd de la ideea că este un fel de farsă, pusă la cale de Ponta, cu anumite scopuri. Desigur, cel mai simplu ar fi să acceptăm explicaţia pe care primul-ministru Ponta şi mecanismul constituţional i-a permis-o. Dar gura lumii-i slobodă! Nu doar pe malurile Dîmboviţei, ci oriunde în lume. Aşa că au apărut felurite explicaţii abracadabrante – de la cele generate exclusiv de plăcerea bîrfei şi chicotelii, la cele anume elaborate în anumite “laboratoare”.

Prima ar fi aceea că Ponta ar fi încercat, în acest mod, să scape de DNA, mai ales că el însuşi a afirmat că, în Turcia fiind, are parte de oarecare linişte. (Linişte din partea presei şi, mă gîndesc eu, din partea unor membri ai propriului partid.) De ce nu?! Linişte – da. Cît priveşte DNA, evident că “băieţii” cu dosarele nu se lasă – dacă au, cu adevărat, ceva consistent în dosare. Plecînd de aici, s-au croşetat şi alte explicaţii. Una ar fi aceea că vrea să-l potolească pe generalul cu patru stele, Gabriel Oprea, a cărui poftă de a fi “şef” s-ar domoli oleacă, după ce ar fi trei săptămîni şeful guvernului. O asemenea explicaţie ar pleca de la convingerea – pe care trebuie s-o avem noi, “boborul”, că Ponta şi PSD se tem de Oprea şi UNPR. Asta, pentru că, nu demult, Oprea s-a “dat mare” la televiziune, afirmînd că, dacă PSD ar încerca să modifice “pe furiş”, Codul penal, atunci el, marele general, şi marele său partid (care încă n-a dat piept cu electoratul) ar abandona Guvernul şi, astfel, acesta ar cădea de la putere. Ce-i drept, Oprea spunea asta umflîndu-şi pieptul în legătură cu loialitatea partidului său, care a trecut din partea fostului PDL în aceea a PSD. Să zicem că aşa s-ar întîmpla: că UNPR ar ieşi de la guvernare şi, împreună cu UDMR, ar reuşi să schimbe echilibrul parlamentar. Dar mai departe? Ar mai putea UNPR rămîne la guvernare şi în Parlament după alegerile generale de anul viitor? Răspunsul este categoric: NU! Aşadar, dacă astăzi UNPR ar trăda PSD, şi-ar semna sinuciderea ca partid, sau ce-o fi.

Pe de altă parte, se pune o întrebare: de ce preşedintele Klaus Iohannis – care îşi doreşte atît de mult “Guvernul MEU” – a acceptat “rugămintea” lui Victor Ponta de a-l nominaliza pe Gabriel Oprea, cînd Constituţia îi dă libertatea să numească orice alt ministru, iar, pe de altă parte, UNPR este un partid intrat în Parlament pe uşa din dos şi nu are justificarea voturilor obţinute de PSD?! Asta – în condiţiile în care acelaşi Iohannis s-a răţoit la Ponta şi i-a cerut public demisia, iar Ponta i-a dat cu flit, afirmînd că, în aceste condiţii, nu prea are ce discuta cu Iohannis, în condiţiile în care acestea se consideră, în continuare, preşedintele PNL (şi vechi, şi nou) şi tot pofteşte nu guvernul constituţional produs de majoritatea parlamentară, ci Guvernul Majestăţii sale Iohannis.

Explicaţia pare să fie alta: nimeni nu crede în “Guvernul MEU” pe care l-ar instaura Iohannis – din multe motive, începînd cu incapacitatea “fuzionaţilor” de a funcţiona ca un partid omogen şi încheind cu realizările Guvernului Ponta şi măsurile preconizate pentru viitorul imediat şi mediu. Iar aici sînt de luat în considerare doi factori: cel intern, adică electoratul, înclinat să nu dea din mînă “vrabia” creşterii veniturilor de pînă acum şi a celor viitoare (prin modificări legislative (salarii, pensii, TVA etc.) pe care le-a “palpat”) pentru “cioara” de pe gardul “noului” PNL, care este prea legat de PDL, care le-a ciuntit veniturile şi a îndatorat ţara cu 20 de miliarde de euro. Al doilea este factorul extern: în pofida feluritelor ameninţări cu pedepse din partea UE şi a FMI, modificările la Codul fiscal vin pe fondul unei creşteri economice indubitabile şi al unei consolidări a României pe pieţele externe. Acestora li se adaugă situaţia geopolitică “fierbinte”, în care o Românie stabilă şi fără farafastîcuri politicianiste este o garanţie aici, “la graniţele Orientului”…

Pînă la urmă, s-ar putea să fie vorba de o farsă. Dar care-o fi?! Mă bate gîndul că, după aceste trei săptămîni, cînd îi va ţine locul lui Ponta, lui Oprea i se vor oxida cele patru stele de pe epolet. Pe de altă parte, marii opozanţi din Parlament vor vota ce e de votat la Codul fiscal şi Codul penal – başca alte cele -, iar Iohannis va avea răgazul pentru a mai scrie două-trei cărţi geniale. Şi toată lumea va fi mulţumită, de la madam Gorghiu la madam Merkel.