Când miaună, dar nu zgârie

Nici o robinsonadă nu l-a ajutat pe Bogdan Lobonț să pareze, cu sau fără mănuși, nemulțumirea generală după pierderea barajului de promovare în Liga 1. Portar de super-clasă, apariție încântătoare și volubil, Bogdan Lobonț mai are de învățat ca antrenor. Și nu din cărți. Este, probabil, motivul la care au ajuns și cei din conducere. Aceștia au decis să încheie colaborarea care oricum s-a născut cu forcepsul, convinși că un mare fotbalist nu e musai să fie și un mare antrenor. O regulă nescrisă verificată mai cu seamă în autoproclamatul sport rege. Uitați-vă la Maradona și Pele. Brazilianul nici măcar nu și-a încercat norocul în cariera de antrenor, în vreme ce argentinianul a dat gherle după gherle.

Universitatea Cluj n-a reușit să promoveze în Liga 1 chiar în anul în care gruparea studențească împlinește 100 de ani de existență. „Alb-negri” au obținut o victorie de palmares în returul barajului cu AFC Hermannstadt, adică un fel de frecție la picior de lemn, care îi țin „prizonieri” în Liga a 2-a pentru cel puțin încă un sezon, spre marea dezamăgire a fanilor. Așa cum am scris și în numărul de joi al ziarului nostru, Universitatea a manifestat aceeași teamă în meciul de la Sibiu ca și la Cluj, lăsând impresia că nu poate oferi mai mult, deși are în lot fotbaliști experimentați, cu multe meciuri în Liga 1 și îmi vin în minte Goga, Florescu sau Abrudan (deși ultimul, accidentat, n-a jucat în acest baraj). Dar a fost numai o impresie. E limpede că având astfel de jucători se naște următoarea întrebare: Ce n-a funcționat? Tind să cred că n-a existat chimie între cei de pe teren și staff-ul tehnic. Îmi vine să arunc cu scaunul cât văd cu ochii când îmi aduc aminte de cele două goluri încasate pe „Cluj Arena” între două clipiri.

Era de așteptat ca ratarea obiectivului într-un an la fel de special ca 1919 să lase urmări și să determine conducerea să țină cont și de glasul tribunei, care, știm bine, sătulă de mieunat și tors, a cerut de mai multe ori pe parcursul sezonului, demisia lui Bogdan Lobonț, „antrenorul” (sesizați ghilimelele) fără o experiență anterioară în acest job, căzut din Lună drept pe „Cluj Arena”. Dar care n-a impresionat cu nimic. În mandatul său, Universitatea s-a distrat cu echipele liliputane din subsolul Ligii a 2-a, dar și-a arătat slăbiciunile în fața grupărilor din prima jumătate a clasamentului, deși a suferit doar trei înfrângeri. Dubla cu AFC Hermannstadt ne-a arătat un lucru care nu ne convine, dar trebuie să-l acceptăm: Universitatea nu are în acest moment față de primul eșalon. Și concluzia am tras-o după două meciuri cu antepenultima clasată în Liga 1. Altfel un mare portar, Bogdan Lobonț este deocamdată un antrenor care se caută și care în opinia mea ar fi trebuit să înceapă de mai jos. „U” a riscat și a pierdut, mizând pe celebritatea unui fost portar, lipsit de experiență în materie de antrenorat, adus în virtutea timpului petrecut la Roma și know-how-ului pe care l-a acumulat fiind aproape de jucători ca Totti sau De Rossi, în vestiarul unui mare club italian. Or această lipsă de experiență a putut fi sesizată inclusiv la nivel declarativ, Lobonț reușind și la finalul meciului de la Sibiu să-și toarne cenușă în cap prin afirmația „am dat maxim din tot ce puteam să dăm”. Serios, Bogdane, atât poate Universitatea într-un meci cu AFC Hermannstadt? Rămâne de văzut cine îl înlocuiește pe Lobonț, iar favorit se pare că este Costel Enache, pe care Astra Giurgiu tocmai l-a măturat, cei de-acolo fiind supărați că echipa a pierdut finala Cupei României și șansa de a juca în cupele europene. Enache și Dani Coman sunt așteptați la negocieri.

Cristian FOCȘANU