Când îţi mor lăudătorii

RADU VIDA

Alegerile din America au dovedit – dacă mai era nevoie – că se impune un nou cod etic al politicienilor. Respectat la sânge. De oriunde ar fi ei. Jeg. Bălegar la diaree. Vorbe grele. Sunt repere pe care – văd! – le promovează tot omul care vrea să se ajungă într-o funcţie politică.

În aceste condiţii, nu ne miră faptul că, şi la noi, modelul de succes este promovarea unui limbaj sub… orice vreţi dumneavoastră (urban şi rural având coeficienţi ce coboară mult sub ceea ce poate face un om civilizat).

Maimuţă!?!

Aşa a numit de fostul preşedinte al românilor actualul prim ministru Dacian Cioloş. Învelind totul sub haina subţire a adevărului. Da! e adevărat că Cioloş apare la toate mitingurile liberalilor şi susţinătorilor lor; da! e adevărat că Cioloş nu-şi asumă competiţia, înscriindu-se într-un partid şi, astfel, să aducă victoria formaţiunii sale: da! e adevărat că Cioloş se gudură sub pulpana actualului preşedinte, încercând, prin toate mijloacele politicului, să fenteze voinţa populară şi să instaleze „guvernul meu” la conducerea României.

Dar nu aşa se duce o campania de alegeri.

Băsescu şi-a ales un partid de buzunar, doar pentru că şi-a trădat toţi colegii din PD, PDL, PNL, inclusiv pe cei care i-a absorbit prin desfiinţare. Acum, practic, a rămas singur. Şi, din acest motiv îşi caută lăudători. Cei care îi mai dau linsa de altădată sunt o gaşcă de necunoscuţi, gata oricând să ajungă în fruntea bucatelor. La Guvern, acolo unde se împart şi se despart bani, funcţii, avantaje de tot felul.

La vremea respectivă, când unii dintre politicieni s-au gândit (greşi, desigur) că Iohannis ar fi bun de prim ministru, Băsescu a refuzat. Urât. Cu expresii de bădăran. Acu’, că roata s-a întors, şi gândurile de mărire nu l-au părăsit pe marinelul cel vestit, o întoarce ca la… Bucureşti. Au murit lăudătorii Băsescului, aşa că metoda cea mai ieftină şi cea mai la îndemână e să se laude singur: El e cel mai bun! El are toţi aşii în mânecă pentru a scoate România din rahatul în care, timp de zece ani, l-a băgat! El e singurul individ care merită să fie pus prim ministru! Cum? Tot aşa, cum vrea să procedeze Iohannis cu Cioloş: fără să ţină cont de voinţa populară. Să-i aducă pe oameni la urne, aşa, de florile mărului şi frunzele dudului. Joc de scenă. Şi de gleznă. Poporul să spună ce vrea, că noi tot pe Cioloş îl punem! Iohannis să spună ce vrea, dar să mă pună tot pe mine, Băsescu!

Bravos!

Asta da dispreţ faţă de democraţie, faţă de cei care au avut încredere atât în actualul cât şi în fostul preşedinte.

Toţi sunt maimuţe. Imitatori neruşinaţi, care au curajul să se prezinte în faţa electoralului cu tot felul de basme. Care – sper – nu va adormi nici pe copiii de ţâţă. Iar la vot, tot amărăşteanul să-i sancţioneze pe fiecare.

După nemeritele acumulate.