Buturuga mică…

RADU VIDA

Cât de important e să ai o industrie adevărată şi o agricultură competitivă, s-a dovedit la recentele zvârcoleli politice. Motivul? Tratatul de liber schimb CETA. Nu a contat atât mărimea entităţilor care s-au aşezat la masa negocierilor, cât puterea economică din spatele lor şi, mai ales, interesele de promovare a produselor proprii. Sigur că, în paralel, fiecare ţară a încercat să-şi promoveze propriile interese şi să obţină maximum de beneficii dintr-o asemenea mişcare.  Căci, liberul schimb elimină, teoretic, de pe tabla de şah a restricţiilor comerciale, toate frânele de până acum, în ceea ce priveşte protecţionismul, arbitrajul disputelor comerciale şi încă multe altele.

Evident că, şi de această dată, ţările mari şi dezvoltate economic au avut un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte mişcarea mărfurilor dintre Canada şi Uniunea Europeană. Şi, în principal, s-a crezut că aceste negocieri, odată încheiate, lucrurile vor merge ca unse.

Numai că nu a fost aşa.

România şi Bulgaria, care nu au cine ştie ce interese economice în această uriaşă manipulare de mărfuri transatlantice, au cerut ridicarea… vizelor turistice de către canadieni (?!?). Lăsând la cheremul celor mari, restul problemelor într-adevăr economice, care decurg din tratat. Trebuie remarcat, totuşi, că, pentru prima oară, România stă fermă pe poziţie şi nu renunţă la „acest mărunţiş”. Şantajul ţine, şi canadienii sunt pe punctul de a ceda, iniţiind un calendar destul de scurt pentru eliminarea tuturor vizelor pentru români şi bulgari.

Au existat, însă, şi câteva entităţi economice puternice, care au fost ignorate în procesul de negocieri (care au durat 7 ani!) Şi care au fost chemate la masa celor care urmau să semneze CETA în ultimul moment.  Printre ei urmaşii celţilor belgi, trăitori pe fostele teritorii anexate, cândva, de romani: Gallia Belgica. 4 milioane de oameni, aflători în 262 de comune din Brabantul Valon, Hainaut, Charleroi, Liege, Luxemburg, Namur. Provincii ale căror autorităţi au denunţat un lucru destul de evaziv pentru cei care au renunţat atât de uşor la pretenţiile lor economice, în favoarea unor iluzorii mişcări de populaţie făr’ de vize spre Canada. Anume:  faptul că CETA nu este compatibil cu procesul democratic promovat de valoni.

În aceste condiţii, premierul întregii Belgii, ţară care se numără printre fondatorii Uniunii Europene, s-a văzut obligat să nu semneze tratatul economic, cu beneficii clare pentru ţările dezvoltate ale Continentului şi, în acest fel, să pună o uriaşă presiune pe România şi Bulgaria, care nu vroiau decât eliminarea unor amărâte de… ştampile. De altfel, premierul Geert Bourgeois, valon francez, a şi sugerat că nu poate trece peste voinţa acestui popor mic, dar cu o economie puternică (numai produsele din Benelux-ul francez şi e suficient să realizăm că amestecul mai marilor zilei ar aduce pierderi însemnate acestei regiuni doar prin arbitrajul disputelor comerciale, în detrimentul Flandrei, care a negociat nemţeşte tratatul). Iar pe lîngă toate aceste, e şi problema migranţilor, nedoriţi de partea franceză a canadienilor. Cum lobby german nu prea există pentru a umple nervurile Arţarului cu sevă de cumani…