Burleanu i-a dat „craci” lui Lupescu

Miercuri, 18 aprilie 2018, va rămâne o zi neagră pentru sportul românesc în general şi pentru fotbal în special. O Ialta de odinioară, deşi comparaţia este puţin (mai mult) forţată. În această zi s-a infiinţat oficial, pe lângă Federaţia Română de Fotbal existentă de la 1909, şi Federaţia Română a „Fraierilor”, cu Ionuţ Lupescu preşedinte învins de sistemul malign. Generaţia de Aur (de sub 14 carate) a luat plasă. Verdictul după realegerea lui Burleanu „la al paişpelea congres” este dur: fotbalul românesc a fost cuprins de metastază. Cu tot respectul pentru cine a fost Ionuţ Lupescu ca jucător şi pentru ceilalţi componenţi ai Generaţiei de Aur, dar era clar că nu poţi să intri prin alunecare la Burleanu, dacă n-ai lipici la fetele încălţate cu crampoane şi la futsal. Iei nu unul, ci un evantai de cartonaşe roşii. Or asta s-a întâmplat cu Lupescu. Burleanu a împărţit mărţişoare la vremea potrivită, iar Lupescu…”avioane”. Al doilea aspect care l-a îngropat pe „Kaiser” a fost declaraţia lui Liviu Dragnea, care a strigat în gura mare că-l susţine pe Lupescu. Auch! Mare greşeală. Când îţi face declaraţii de dragoste chiar şi numai în glumă cel mai respingător personaj din România garantat îţi pierzi jumătate din electorat. Dragnea trebuia ascuns şi readus la lumină abia la Parusie*.

Evenimentul autohton care a monopolizat în această săptămână atenţia opiniei publice, amatoare de sport şi nu numai, a fost, fără îndoială, alegerea preşedintelui Federaţiei Române de Fotbal, al cărui proces are loc o dată la patru ani. Cei patru candidaţi au fost trei, Lupescu şi Burleanu. Rima nu mi-a ieşit, iar vinovat se face Burleanu, fiindcă nu-l cheamă Matei de exemplu. În fine, ceilalţi doi, recte Marcel Puşcaş şi Ilie Ştefan Drăgan, au avut roluri de simpli figuranţi, gloanţe oarbe pe ţeavă. Vă mărturisesc că mă număr printre cei foarte mulţi care n-au auzit de acest Ilie Drăgan. Omul are 33 de ani, nu e străin de fenomen, are ambiţie s-o întorci cu lopata, dar n-are spate şi ţintă. Dovadă că n-a „împuşcat” nici un vot.

Era clar că lupta pentru cel mai cald fotoliu din fotbalul românesc se va purta între preşedintele în funcţie şi Ionuţ Lupescu. Acesta din urmă a fost văzut drept mare favorit, în virtutea numelui, a performanţelor obţinute ca jucător şi a susţinerii de care s-a bucurat din partea foştilor colegi din aşa-numita Generaţie de Aur. Chiar dacă n-a performat precum Ionuţ Lupescu, Răzvan Burleanu, adeptul costumului încă din fragedă pruncie, a reuşit să-l deposedeze de…minge pe mult mai cunoscutul său adversar, pe care a avut grijă să-l cravaşeze verbal în campania premergătoare alegerilor, împroşcându-l când cu noroi, când cu nămol de Techirghiol.

Voturile le-au exprimat cei 254 de membri afiliaţi, iar cei mai mulţi dintre aceştia, respectiv 168, au ales să continue cu Răzvan Burleanu. Acesta din urmă l-a devansat cu 90 de voturi pe „kaiserul” Ionuţ Lupescu şi cu 160 de voturi pe al treilea clasat, Marcel Puşcaş. Părerea unanimă este că grosul voturilor îndreptate spre Burleanu au venit dinspre fotbalul feminin şi cel de sală, discipline cărora „nemuritorul” Mircea Sandu, care a domnit în fruntea FRF un sfert de veac, între 1990 şi 2014, le-a acordat privilegiul de a-şi exprima votul în aceeaşi măsură ca şi cluburile din Liga 1. Fără fotbalul feminin şi cel de sală, Răzvan Burleanu n-ar fi avut nici o şansă în faţa lui Lupescu, este părerea celor mai mulţi oameni importanţi din fotbalul românesc. Potrivit lui Mircea Lucescu, una din vocile avizate, „administraţia a învins performanţa în fotbal”.

Un lucru e cert, următoarele campanii de calificare/ratare ale României ne vor demonstra dacă realegerea lui Burleanu ca păstor peste fotbalul românesc s-a dovedit o greşeală sau, dimpotrivă, o greşeală…fericită.

Cristian FOCŞANU

*- a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos