Buletin de Ciorogîrla

Radu VIDA

Am făcut-o şi pe asta: tot moşmondind printre legi şi văzînd că Sfînta Constituţiune nu se opune, liberalul Marian Voicu şi pîrîtul întru democraţie Ioan Olteanu au pledat pentru ca şi noi să avem primari străini. Din UE, deocamdată. În libertinajul lor total, cei doi susţineau parţial şi pe rînd, dar democratic, desigur, că au mai rămas doar trei ţări pe Continent, unde nu şi nu. Primarii şi consilierii locali trebuie să fie, musai, de-ai locului! Să ne aliniem şi noi, neicusorule, să fim, vas’zică, în rînd cu lumea. Şi, cum în spaţiul mioritic, linsa e la mare cinste, Comisia de Cod Electoral a ridicat şi mîinile, ba şi picioarele, cuprinsă de un entuziasm vecin cu hipertensiunea din artere şi atacul cerebral de la circumvoluţiunile venoase.

Nu-i rău!
Pînă la urmă, nu putem rămîne mereu la coada vacii şi porcul din coteţ. De unde, încet, dar sigur, pleacă şi raţele, numai să nu fie furate de ţîpuritura din folclor cu căţeluşa pe post de infractor principal, în vizorul DNA-ului animalelor mici şi cu blană mare. Din curtea gospodarului, desigur. Şi, vorba aia: dacă vrem o ţară ca afară, trebuie să începem cu animalele. Cum ziceam: să nu mai ţinem găini şi alte orătănii în curtea din faţă, care rimează cu raţă, aţă, clanţă şi faianţă. Şi un „nu!” hotărît tuturor jivinelor pe care, cu sudoarea frunţii şi moştenirea legii străbune, le-am manipulat pînă la domesticire. Cu gîndul sincer şi foarte interesat în a ne da lapte, carne şi ouă. Şi, cine poate, lînă, brînză, zăr ş.a.m.d.

Lăsînd gluma la o parte, trebuie să spunem că n-avem nimic împotrivă. Ba, chiar ne bucurăm că, iată, am mai făcut un pas mic. Că unul mare ne-ar face să picăm nu numai de pe Lună, da’ chiar şi de pe satelitul lui, dacă privim invers, de-i zice Pămînt.

În vederea alegerii de cît mai mulţi primari străini de meleag, avem cîteva recomandări (că propunerile pot aduce a dictatură). În primul rînd, trebuie pregătită populaţia. Din urbano-rural. Nu degeaba ne-am oprit la această formulă, pentru că, se ştie, primarul de UE nu e nici neam cu Gheo, nici nu are clan de mulţumit. Decît, departe, acasă la el. Care, nu-i aşa, odată cu obţinerea buletinului şi mutarea pe imaş, se anulează. El (sau ea) nu e nici a Ţugulanului, nici Porodici a lu’ Mînzu. Căci, şi ultimul golan venit de dincolo de hotar, e cel puţin sir sau von. Şi nu-i ot Petrid, ci… de Ţiorogîrlá.

Dar ne-am luat cu gluma şi am uitat să expunem punctele esenţiale în care, viitorul primar, străin de UE, ca să zic aşa, îşi va desfăşura activitatea. Cu ordinea şi disciplina pe care o va băga printre săteni, nu va lua nici un ban. Va ara, semăna, prăşi, culege, transporta şi vinde recolta de pe lotul ajutător. Asta pentru că pămînturile retrocedate, nu trebuie lucrate încă vreo 25 de ani. Să se odihnească! Primarul străin nu trebuie să vorbească limba de la daci şi romani. Poate vorbi cum a supt de la mămica lui, că tot nu-l bagă nimeni în seamă. Şi, indiferent de ce spune, tot la crîşmă se tranşează marile probleme ale ţărişoarei. Pe datorie: şi crîşma şi patria. La oraşe, treaba se schimbă. Aici primarul poate fi şi travesti, că tot e voie, şi orăşeanul are cu totul alte preocupări: să fie şomer exemplu, să muncească la negru şi gri, să şutească de unde poate, dar să ceară aleşilor să fie model de conduită. Şi, mai ales, să i se dea. Orice!

Dacă va rezista o legislatură, primarul de UE se va întoarce fericit pe meleagurile lui. Şi va povesti, unui psiholog pe post de psihiatru, ce a spus Yung cînd i s-a cerut să se însoare şi cum a reacţionat Freud, cînd a vrut să extragă radical de ordinul trei, din ceva ce nici nu se există.

Aşteptăm şi alte sugestii, pentru că sîntem mai deschişi decît UE-iştii ăştia, reformişti pentru alţii, în beneficiul exclusiv al lor. Dar dovedim cu acte că putem învăţa cuvîntul primar în letonă, slovenă, rumansh, ca să nu mai vorbim de albaneză, estoniană, eschimoşă…