Bîlbîieli legislative

RADU VIDA

De cînd a devenit… Cod, Legea circulaţiei este cel mai… modificat act normativ din Republică. Trebuie să deschid o mare paranteză şi să spun că roata a fost inventată demult, de alţii. Şi a rămas, pînă în zilele noastre tot… roată. Că-i punem o spiţă sau o jantă, că o alintăm cu aluminiu sau titan, că-i punem ciucuri aurii sau balegă proaspătă de vacă – tot un drac! Roată, vreau să zic. Capetele luminate ale naţiei n-au fost de acord cu mine, şi cu dumneavoastră, aşa că au făcut din Codul Rutier o noutate. La fiecare şase luni. Cum toate treburile merg după ceasul inventat de elveţieni, aleşii au scos de prin sertare Legea. Şi i-au dat (cîte) o nouă înfăţişare.

Veţi zice că-s rău, cîrcotaş sau, pur şi simplul, n-am de ce mă lega în ţărişoara asta, condusă cu atîta măiestrie, gingăşie şi armonie de către tov. – cu alţii, desigur – Băsescu Traian. Nici vorbă. Dar bîlbîiala parlamentară s-a oprit întotdeauna la tot felul de chichiţe rutiere. Ca şi cînd totul ar merge perfect, totul ar fi reglementat ca într-un stat de drept autentic şi, vezi doamne, din cauză de inactivitate, s-au reluat mereu şi mereu aceleaşi paragrafe.

Mi-ar fi jenă, zău, dacă v-aş împuia capul cu proiectele şi, mai apoi, modificările aduse. Nu spun că aleşii ar trebui să fi făcut un simplu copy-paste din orice lege europeană, pentru ca noi, şoferii, să trăim într-o ţară fericită, în care drumul este bun şi sigur, civilizaţia urlă din toate cotloanele, iar poliţiştii aruncă flori spre participanţii la trafic. Noi, însă, cu drumurile cele mai cele, cu civilizaţia săltată ceva mai sus de opincile lăsate undeva la marginea metropolei, cu nesimţirea în desaga-geantă-diplomatică-şi- universitară, am dat cea mai dichisită definiţie… autovehiculului. Care, vedeţi dumneavoastră, nu-i tractor agricol sau forestier şi n-are nici în clinci, nici în blinci cu tramvaiul. Care, din moment ce-i cu motor şi sîrmă-n nas, se cheamă că-i făr’ de cai şi, deci, contemporan cu secolul XXI. Fix. În misterioasa ecuaţie a drumurilor publice pe care circulă… circulatorii, s-au introdus tot felul de x-uri la pătrat care, în traducere liberă se numesc AM, A1, A2 şi chiar… A. (Explicaţiile le găsiţi în Codul, bineînţeles modificat şi modificabil . Că vreme avem, nu?). Aşadar, la începu n-a fost, dar pe urmă s-a stabilit că nu se transportă beţivani în habitaclu. Că ATV-ul n-are voie, dar bicicleta da. Pe drumurile cît mai publice, vreau să spun. Că merge cu alcoolemia, pînă la un punct, cu 0,2 miligrame alcool pur (?) în aerul respirat prin inspiraţie. (Unii au înţeles că mai e… mult pînă la „pur”, aşa că se poate bea cca 300 g pălincă adevărată şi o bere, să stingă, ce naiba! Că aia nu-i nuntă unde nu-ţi îmbibi „partenera pe patru roţi” cu CH3OH sau C2H5OH, cînd metilic, cînd etilic). Examenul şi traseu’ se filmează (aşa că şpaga se dă înainte sau după), iar instructorii sînt testaţi cu detectorul de minciuni. Şi minciunele. Ei, dar cea mai gogonată – recunosc că nu ştiam – e că n-ai voie să te prezinţi la examenul pentru obţinerea permisului, dacă n-ai 8 clase (şi ceva) în dotare. De şcoală la distanţă de un ff. Compatrioţi de toate naţiile şi culorile… politice au… trecut bine cî’ne apă, iar poliţiştii-miliţieni au fost daţi afară pentru că analfabeţi, dar, instinctiv, buni conducători auto au fost admişi… cum laude şi măcriş pe post de lauri. Dovedind, mai apoi, că nu ştiau nici să-şi pună degetul acolo unde ar fi trebuit să semneze (indescifrabil).

Domnilor parlamentari! Ne-aţi convins, aşadar, că, timp de 25 de ani aţi modificat modificarea, prin ordonanţe guvernamentale şi iniţiative proprii. De-acu’, gata! S-a prins poporul că trageţi… circulaţia de coadă şi-o daţi de capul organului care este.
Inventaţi, vă roagă cu respect alegătorul, altceva! Orice, dar nu traseism…