Bi-lanţ

Radu VIDA

Sînt multe şi, poate, nenumărate motivele pentru care nu sîntem mulţumiţi de noi înşine. Şi, evident, nici alţii, parteneri mai buni, sau mai răi, nu pot fi încîntaţi de „realizările” obţinute în aceşti ani de libertate.

Pentru că a intrat în tradiţie ca, la sfîrşit de an, să tragem linie, încercăm şi noi să desluşim măcar două dintre cele mai grave motive pentru care am rămas încorsetaţi în întunericul trecutului. Iar lanţurile acestea, desigur, trebuie să poarte un nume:

Corupţia a ajuns un substantiv atît de banal, încît nu mai impresionează pe nimeni. Cu toate acestea, flagelul duce la o serie de neajunsuri. Nu mă refer, aici, la devalizarea sistematică şi neruşinată a avuţiei naţionale, care este, şi ea, una dintre cauzele pentru care o ducem rău. De corupţie, însă, este legată însăşi coordonarea ţării, a principalelor sectoare de activitate. Şi, pentru că nimic nu se face cinstit, în Parlament, la Preşedinţie, Prefecturi, Consilii judeţene, Primării ajung tot felul de oameni incompetenţi şi, mai rău, pungaşi. De mare clasă. În paranteză fie spus, nu sînt adeptul „omului providenţial”, al acelui conducător care, cu bagheta lui magică, face şi desface. Şi duce poporul pe căi luminate! Dar cei mai importanţi factori decizionali ar trebui să se… lepede de matrapazlîcurile obţinerii funcţiilor prin rapt, mită, păcăleli, cumetrii. Mai exact, noi, alegătorii, ar trebui să conştientizăm că nu „papagalul” aduce acel plus de care avem nevoie, pentru a ne trăi existenţa în decenţă. Aici însă intervine cea de a doua mare frînă în mersul nostru înainte:

Educaţia. Unde, din păcate, constatăm un regres… regretabil. Atît faţă de tradiţiile noastre culturale, cît şi faţă de preceptele lumii moderne. Acumulările culturale ancestrale au fost zădărnicite de ruperea echilibrului dintre sat şi oraş. Urbanul n-a venit cu nimic în întîmpinarea valorilor tradiţionale, iar satul a fost lăsat în paragină. Din toate punctele de vedere, oraşul a stricat, iar satul nu a ţinut pasul cu realizările timpului în care trăim. La ţară, e de ajuns dacă facem o repede privire asupra portului, obiceiurilor şi cutumelor. Vom observa, fără să ne dăm specialişti, o masivă degradare a vieţii spirituale din acest spaţiu. Pe de altă parte, oraşul a adus tarele unei comunităţi fragmentate şi ale unui control ineficient al dezvoltării relaţiilor individuale. Cît despre educaţia propriu-zisă, trebuie subliniat că dezinteresul de la toate nivelele a condus la o disipare a voinţei de a şti şi a construi pentru comunitate. Iar individualismul n-a făcut altceva decît să îmbrăţişeze superficialitatea instrumentelor electronice, puse la îndemînă doar pentru a înlocui marele plictis planetar.

Cum spuneam, nu doar aceste două elemente au condus la constatarea că, da, sîntem sortiţi a rămîne, şi în continuare, în urma ţărilor avansate! Dar lanţurile acestor două elemente fac posibilă decriptarea altor piedici în calea dezvoltării noastre.

Şi alte naţiuni au trecu prin aşa ceva. Dar modelele genetice sănătoase au expulzat din corpul social răul, nelăsînd cangrena să afecteze întregul sistem. Corupţiei i s-au pus lanţuri. Iar educaţia a reprezentat un punct important pentru depăşirea tarelor culturale trecute. Aşa se face că, în lumea spre care tindem, corupţia a fost aproape cu totul eliminată. Iar şansele ca cele necesare cunoaşterii să ajungă la tinerele generaţii au crescut considerabil.

Trebuie doar copiat modelul. Şi trezite acele pîrghii ale naţiei, care fac ca energiile creatoare să fie îndreptate spre binele comun.
De acord?