Bătrânii

Lagarde.

Christine Lagarde.

Avocata tenebrelor din lumea oaselor putrezite.

Cuvintele care urmează nu omoară. Îşi scot capul doar din tolba pamfletului şi se revoltă că cineva a încălcat vechea şi înţeleapta ţâpuritură:

„Dacă nu ai bătrâni, cumpără-ţi!”

Hoaşca de la finanţele lumii. Cu mâinile tremurânde pe butoanele mârşăviilor financiare, ce acumulează averi pentru bogătani şi sărăceşte pe amărăşteni. Tot mai tare. Tot mai mult. Babeta Christine, cu toate alea ofilite şi sfrijite, dar cu minte îmbârligată pe toate relele lumii. Îşi arată cu mândrie proteza (ante)mergătoare spre gâmbeaua veşniciei şi spune că nu se trezeşte cu mâna în oliţă după coşmarurile vârstei aducătoare de insomnii. Zgripţuroaica care a albit de neagră ce era, datorită bidinelei cu care se fuştea, altfel galbenul cel mai ofticos rărindu-i firele de păr şi îndoindu-le cu veştejite cărări. Cloanţa-cotoroanţa pentru care toate operaţiunile contabile îi ies favorabil, în paguba interlocutorului.

Abia scăpată de ghiarele justiţiei, care, se pare, îşi pleacă capul oriunde când vine vorba despre personajele ce şi-au adunat averi cât pentru 5 generaţii, madama a grăit. Şi-a uitat abacul acasă, prin cine ştie ce cotlon al unei vile (achiziţionate – nu mă îndoiesc – din muncă cinstită), şi a suplinit bobiţele de fasole trecută prin aţă subţire cu vorba.

Grea. Jegoasă. Ucigătoare de-a dreptul!

Am citit într-un ziar din Spania, ziar care are faimă de neştirbită seriozitate şi probitate profesională, că madama a spus cam aşa:

„Bătrânii trăiesc prea mult şi asta este o povară pentru economia globală. Trebuie să facem ceva în acest sens! Da, da!”

Să introducem pedeapsa cu moartea pentru cei care îndeplinesc anumită vârstă?

Să-i lăsăm pe părinţii şi pe fraţii mai mari să moară la margine de codru des, fără mâncare şi un pahar de apă?

Să le facem viaţa mai mult decât un calvar, în aşa fel încât la anume etate să-şi ia singuri zilele?

N-a întrebat-o nimeni pe economista FeMeIi ce dracu caută în lumea asta! De ce face umbră pământului ăsta frumos, în care Viaţa este doar o clipită din ceea ce trăieşte Universul. Viaţă pe care, Împuţoşenia- Ei o doreşte curmată, doar pentru a mai face economie la o franzelă uscată , un unt rânced şi un pahar de plastic cu licoare stătută.

Împuşcaţi-o, fraţilor!

Fără somaţie, şi cu atât mai puţin… judecată. Eliminaţi-o fizic din peisaj şi înlocuiţi-i imaginea cu un dolar găurit în fund. Dacă e să extirpăm pe… expiraţi, să începem cu ea!

Christine Lagarde…

Radu VIDA