Bătrâneţe, haine grele

Îmbătrânirea populaţiei din ţara noastră nu este un fenomen nou, dar este, din păcate, unul care se adânceşte pe zi ce trece. Pe la mijlocul verii, populaţia vârstnică de 65 ani şi peste depăşea cu 471.000 persoane populaţia tânără de 0-14 ani, cifră semnificativ mai mare decît cea din 2018. Iar indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 112,1 (în iulie 2018) la 114,6 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (în iulie 2019). După cum arată cele mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică, vârsta medie a populaţiei a fost de 41,7 ani, cu 0,3 ani mai mare decât în iulie 2018. Şi asta era prin vară, acum lucrurile au evoluat, desigur tot în aceeaşi direcţie.

Sporul natural al populaţiei a continuat să fie negativ şi în 2018, când numărul cetăţenilor români s-a diminuat cu 75.300 persoane, echivalent cu numărul locuitorilor dintr-un oraş de talie medie. Încă nu există date în acest sens pentru 2019, dar nu este de aşteptat ca situaţia să se fi îmbunătăţit. Dimpotrivă. De fapt, prognoza demografică spune că populația tânără, de vârstă preșcolară și școlară, va ajunge în 2030 la doar 3,12 milioane persoane, iar în 2060 la numai 2,15 milioane persoane, comparativ cu 3,55 milioane în prezent. Mai mult, dacă acum există în ţară 70.8769 persoane între 19 – 23 ani, se estimează că numărul acestora va scădea la 645.923 persoane în 2030, respectiv la 434.581 persoane în 2060.

Situaţia se datorează, în parte, scăderii natalității, menținerii unui spor natural negativ, migrației sau schimbării comportamentului demografic al cuplurilor căsătorite. La toate acestea trebuie adăugat şi un element pozitiv, singurul din nefericire: creşterea speranţei de viaţă la naştere.

Dar scăderea populaţiei nu este determinată doar de “moda socială”, ci şi de condiţiile economice din ţară. Menţinerea unor venituri scăzute, mult sub media europeană, conjugată cu lipsa unei perspective de îmbunătăţire a condiţiilor socio-economice contribuie atât la migraţia tinerilor, cât şi la reducerea natalităţii.

Printre repercusiunile acestei tendinţe de îmbătrânire figurează şi scăderea populaţiei active, altfel spus a celor care muncesc şi plătesc taxe şi impozite statului. Este mai mult decât evident că, în aceste condiţii, numărul celor care suportă salariile bugetarilor şi pensiile va deveni insuficient, astfel că în lipsa unor politici publice de anvergură care măcar să atenueze această trend, vom ajunge în situaţia de a nu mai exista persoane să furnizeze fonduri pentru achitarea pensiilor şi salariilor pentru bugetari, indiferent cât de mari sau de mici ar fi acestea.

Până la urmă, oricine ar ajunge la guvernare cam de asta ar trebui să se ocupe, nu de tot felul de prostii, aranjamente şi miş-maş-uri.

Viorel DĂDULESCU