Atenţie, urmează rânduri care vă pot afecta emoţional

Dragii mei, trăim zile, fără exagerare, memorabile. Cel puţin zilele finalului de săptămână ne-au arătat odată în plus, că viaţa trebuie trăită până la capăt. Şi o trăim din plin dintr-un singur şi mare motiv: trăim în România!

Au fost multe, foarte multe evenimente, toate sub generoasa umbrelă breaking news. Am avut seifuri aruncate în aer, poliţişti bătuţi şi deposedaţi de armamentul din dotare, revolta oamenilor din Caracal, plasarea în arest la domiciliu a prof dr Beuran,  numirea unui nou ambasador Brâncuşi, Comisia Europeană şi defrişările din România… Atât sunt de importante încât nu ştiu cu care să încep, toate concurează la categoria “cea mai bună ştire”.

Comisia Europeană a dat un avertisment dur ţării noastre pentru defrişările ilegale. Să fim serioşi, defrişări ilegale se practicau la aceeaşi scară mare, şi înainte de 1989. Oamenii nu furau, să fim bine  înţeleşi, îşi luau înapoi ceea ce le fusese luat cu japca de vechiul regim. Se defrişa pentru lemn de foc, vânzare, construcţii cabane sau vile în zone montane şi nu numai, prelucrarea lemnului.

Acuma se fură, acesta este verbul corect, motivele fiind cam aceleaşi. Avem o lege a protecţiei pădurilor, care nu este deloc dar deloc respectată şi nici nu va fi. Stăm bine la teorie, practica ne demonstrează altceva. Că începem să pierdem lemnul şi din Parcurile şi Rezervaţiile naţionale/naturale!

Prof. dr. Mircea Beuran a fost plasat în arest la domiciliu, acuzaţia adusă fiind de luare de mită. Cei care cunosc “bine situaţia”, anticipează şi reţinerea dr. Raed Arafat, motivele fiind altele. Cu alte cuvinte, “prietenii ştiu de ce”. Nu trebuie uitat că atât dr. Beuran, cât şi dr Arafat s-au opus noii ordonanţe pe sănătate. Arestarea dr. Beuran ridică mai multe semne de întrebare, toate legitime. De ce se face denunţul după doi ani? Ce se urmăreşte prin acest denunţ tardiv? Plăteşte dr. Beuran oalele sparte şi pentru femeia care a ars ca o torţă şi a decedat la Spitalul Floreasca? Posibil şi asta. Deja în România orice este posibil.

Tot mai des avem parte de bancomate/seifuri aruncate în aer, cu autori neidentificaţi. Avem un cerc de suspecţi, să ne mulţumim cu atât. Când vor fi prinşi? Asta nu se ştie…

Cazul Caracal capătă forme periculoase. Localnicii şi părinţii celor două fete, Luiza şi Alexandra, nemulţumiţi, au dat foc altarului improvizat în faţa casei lui Dincă. Este forma lor de protest şi au tot dreptul să fie nemulţumiţi. Am avut dreptate în ceea ce priveşte Cazul Caracal, departe de a fi soluţionat. De data aceasta nemulţumiţii s-au oprit în faşa casei lui Dincă. Mai sunt şi alte case: ale procurorilor, ale poliţiştilor, ale clanurilor… Cine nu are interes să fie rezolvat cazul dispariţiei celor două fete? De ce nu sunt deranjate clanurile? Ca părere personală, pot avea şi eu una, clanurile fac legea în continuare în zonă. O vor face şi în anii ce urmează. Şi-au câştigat acest drept “cu sudoarea frunţii” şi a nemuncii. Cât priveşte poliţiştii şi procurorii, ei pot dormi liniştiţi, Statul (de drept, paralel…) veghează asupra lor.

Încep să fie tot mai dese ştirile legate de poliţişti bătuţi! Intrăm în sfera hilarului de-a dreptul. Recent, doi poliţişti au fost bătuţi la Mironeasa/Iaşi. Şi tot recent alţi poliţişti au fost bătuţi şi lăsaţi fără arme, de un clan din Vâlcea. Au ajuns şi am ajuns de râsul curcilor. Întrebările sunt simple şi de bun simţ: cum se intră în şcolile de poliţie? Cum sunt antrenaţi elevii şcolilor respective? Cum de iau bătaie? Câţiva buni karateka au rămas şomeri – Van Damme este printre ei – şi ar trebui angajaţi. Van Damme nu ar fi o soluţie viabilă, şi el luând bătaie într-un club din Bucureşti şi încă de două ori. Mă gândesc că Steven Segal s-ar potrivi mai mult fişei postului, la orice şcoală de poliţie din România. Să fiu cinstit, din ce vedem în emisiunile de ştiri, poliţiştii români sunt cam supraponderali, dar asta nu este vina lor. Lipsa de mişcare şi statul în fast food-uri duc la morbiditate obeză.

În fine, România are un nou ambasador pentru Ziua Brâncuşi, unul de toată ruşinea, Irina Rimes dând-o în bară de la prima conferinţă de presă. Ştiţi cumva cine este cea mai “mainstream” din România? Dacă nu ştiţi vă spun eu: “eu sunt mai mainstream aşa. Când am văzut prima dată Coloana Infinitului am avut impresia că mă hrănesc cu ceva care nu era din lumea mea”. Nici Dvs. nu sunteţi din lumea noastră, asta este sigur.

Eu v-am avertizat de la bun început. Aţi citit rânduri care cu siguranţă, v-au afectat emoţional.

Demostene ȘOFRON