Asasinii democraţiei

Social democraţii încearcă să-l determine pe Klaus Iohannis să accepte o confruntare de idei cu Viorica Dăncilă în contextul celui de al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, arătând că actualul preşedinte nu poate fugi de o astfel de dezbatere. Liberalii și Klaus Iohannis nici nu vor să audă de așa ceva, aceștia încercând să caute diverse explicați și argumente pentru a justifica refuzul participării la o întâlnire față în față cu candidatul PSD. Șeful de campanie al PNL, Dan Motreanu, a anunţat că o dezbatere a lui Iohannis cu contracandidatul acestuia nu trebuie să aibă loc. Totodată, Klaus Iohannis a ţinut să transmită că, în continuare, în campania electorală, se va concentra pe întâlnirile cu cetăţenii, calificând invitaţia social democraţilor la dezbatere „drept o încercare de a atrage atenţia cu tot felul de manevre”.
Întrebarea, totuşi, care se pune este de ce refuză Iohannis confruntarea cu Viorica Dăncilă. Răspunsul este simplu: pentru că lui Iohannis îi este frică. Îi este frică de faptul că nu va ști ce să răspundă. Poate acum nici nu mai contează atât de mult să fie întrebat despre casa luată de la stat cu acte false, închiriată apoi la o bancă timp de 14 ani cu 320.000 de euro, și pe care, ulterior, a pierdut-o printr-o decizie judecătorească. Și nici despre subiectul legat de meditații sau despre retrocedările de imobile către Forumul Democrat German. Deosebit de interesantă ar fi întrebarea privind promisinea făcută de el, chiar la Cluj, în campania electorală din 2014, cum că primul lucru la care va renunța dacă va deveni președinte va fi imunitatea. Dar cea mai importantă întrebare care-i poate fi adresată lui Iohannis este ce a făcut în cei cinci ani de mandat la Cotroceni. Aici, cu siguranță, președintele în exercițiu nu va putea fi coerent în explicații deoarece, așa cum remarcă varianta online a cunoscutei publicațiii Der Spiegel”, una dintre cele mai cunoscute publicații din Germania, cei cinci ani în care a deținut funcția de președinte al României au însemnat „tăcere și pasivitate”. În schimb, Iohannis nu a ezitat nicio clipă să-şi satisfacă pe banii statului român mofturile de lider teuton de Siebenbürgen. Şi aici putem vorbi de naveta săptămânală pe ruta Bucureşti-Sibiu, excursiile la schi în Şureanu, investiţiile de milioane de euro în vilele dela Neptun şi Predeal pentru a-şi petrece vacanţele în lux, excursiile la Festivalul de muzică clasică de al Salszburg, la Sântul Mormânt, la Festivalul Cireșilor Înfloriți de la Washington, precum şi vizita de relaxare în parcul arheologic de la Pompei, când a ratat prima zi a reuniunii Consiliului European. Şi lista ar putea fi completată cu alte exemple.
Şirul întrebărilor pentru preşedintele în exerciţiu ar putea continua cu cele referitoare la planul său pentru România pentru următorii cinci ani. Ce ar putea spune Iohannis la acestea şi multe altele despre proiectul său pentru ţara noastră…?! Mare lucru nu pentru că, după cum s-a văzut până acum, Iohannis nu are un program pentru România. Are doar câteva cuvinte cheie precum ‹›guvernarea PSD cea mai nocivă din istoria post decembristă››, ‹›guvernarea toxică a PSD››, ‹›dezmembrarea statului de drept de către PSD››, cuvinte pe care le rostogoleşte de fiecare dată când are ocazia. Iar acest tip de discurs nu se înscrie sub nicio formă în ceea ce ar trebui să fie o dezbatere serioasă pe proiecte şi programe de viitor pentru o ţară democratică europeană şi mai degrabă pare a fi o tehnică inspirată din reţetele propagandei ruseşti menită să năucească electoratul român. Aşa că dacă e să vorbim de ce este toxic pentru România ar fi tocmai atitudinea lui Klaus Iohannis de a refuza dezbaterea cu privire la planurile sale pentru un nou mandat la Cotroceni. Dialogul şi confruntarea de idei constituie seva unei democraţii iar cei care le desconsideră nu pot fi catalogaţi decât asasini ai acestei forme de organizare şi de conducere a societăţii, considerată cea mai eficientă din istorie.

Cosmin PURIȘ