Apa

Este inutil să glosăm pe importanţa apei în viaţa noastră, a tuturor. Organismele internaţionale, însă, atrag atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă o „criză a apei”. O criză care se prefigurează, la modul cel mai serios, fie şi pentru că agricultura şi industria, precum şi persoanele private degradează în permanenţă izvoarele subterane, contaminează cu nitriţi apele de suprafaţă şi poluează cu te-miri-ce apele freatice.
Consumul de apă va creşte cu 40 la sută, până în 2020, avertizează organismele specializate ale ONU, iar până în 2050 peste 5 milioane de oameni vor trăi în zone cu acces limitat la apă. Pe de altă parte, Agenţia Europeană de Mediu avertizează că doar 40 la sută din apele lacurilor, mărilor, estuarelor şi celor costiere din Europa au o calitate foarte bună. Datorită poluării şi a densităţii mari a populaţiilor, Peninsula Scandinavă, Estonia, Slovenia, Belgia şi Olanda au probleme cu apele de suprafaţă. O veste bună e că România are apă suficientă şi de calitate bună. Sigur, cu condiţia ca aceasta să fie păstrate în cele mai bune condiţii.
Neîndoielnic că această importantă sursă a existenţei umane trebuie ocrotită prin legi drastice, în aşa fel încât generaţiile viitoare să aibă cât mai puţin de suferit. La nivel planetar, au secat nenumărate cursuri de râuri, iar, în următorii ani, oraşul Cape Town va rămâne fără apă. Sunt cele mai grave semnale, care reclamă o serioasă şi constantă pregătire pentru eliminarea
acestui stres din viaţa omenirii. Calitatea apei sau lipsa ei va determina, în anii ce vin, şi o intensificare a migraţiei unor mari mase de populaţie, zone întinse din Africa, Asia, Orientul Apropiat fiind văduvite de prezenţa apei potabile de calitate. Evident că şi schimbările de climă aduc nenorociri aferente acestui subiect, dar, în principal, activităţile umane sunt cele care îngrijorează.
Tot acest complex de factori cer ca fiecare să aibă grijă de sursele de apă. Şi nu sunt vorbe în vânt, ci realităţi de care trebuie să ţină cont fiecare locuitor al planetei. Măsurile de prevenţie nu se referă numai la zonele afectate (deja) de calitatea apei, ci şi la cei care, aparent, beneficiază de surse de apă suficiente şi de bună calitate. Şi acest lucru nu se referă doar la implicaţiile economice, ci şi la posibilitatea celor care au să ofere şi celorlalţi cantităţile de apă necesare supravieţuirii speciei.
Cele două organisme internaţionale menţionate se feresc de vorbe mari, dar atrag atenţia la modul cel mai serios că omenirea, conducătorii, fiecare fiinţă umană în parte, poartă o mare responsabilitate pentru asigurarea, în viitorul apropiat, a surselor necesare vieţii, prin educarea tuturor în vederea prevenirii poluării şi diminuări surselor naturale de apă.

Radu Vida