An nou, necazuri vechi

A trecut şi Revelionul ăsta, s-au stins focurile de aritificii, au explodat petardele, s-a băut şampania, s-au mâncat sarmalele şi aşa, dintr-o veselie într-alta, am ajuns într-un nou an şi, încet-încet, trebuie să ne întoarcem la viaţa noastră cea de toate zilele. La toate cele pe care le avem.

Avem, de exemplu, un sistem de educaţie ineficient, pe care toţi cei care s-au perindat până acum pe la conducerea ministerului de resort s-au străduit şi au reuşit să-l bramburească de tot. Avem şi un sistem de sănătate absolut uimitor, graţie căruia pacienţii se îmbolnăvesc de te miri ce prin spitale, asta când mai scapă cu viaţă de acolo şi nu iau foc pe masa de operaţie – aşa cum s-a întâmplat zilele trecute. Mai avem şi o poliţie aşa cum o ştiţi, şi o jandarmerie care se preocupă în special cu bătutul şi gazarea celor care protestează, şi o justiţie în care procurorii îi acuză pe judecători şi invers.

Şi mai avem o stare cvasi-generalizată de sărăcie, astfel că o gospodărie din patru nu putea face față anul trecut cheltuielilor cu banii câştigaţi, două din cinci aveau probleme cu plata la timp a întreținerii locuinței, aproape 15% cu energia electrică, 8,2% cu telefonul, iar 7,7% cu abonamentul radio-TV. Iar opt din zece dintre gospodăriile care s-au descurcat cu cheltuielile nu au putut cumpăra suficientă mâncare. Mai deţinem şi locul trei de la coada Uniunii Europene în privinţa sariului minim brut, fiind depăşiţi la acest capitol doar de Bulgaria – 286 euro şi Letonia – 430 euro. La noi “minimul” a ajuns, chiar acum, la vreo 467 euro pe lună. Salarii minime mai mari sunt în Ungaria – 472 euro, Croaţia – 506 euro, Slovacia – 520 euro, Cehia – 521 euro, Polonia – 524 euro, iar maximele sunt consemnate în Irlanda – 2.038 euro şi Luxemburg 2.071 euro. Din păcate, cu toată recenta majorare a salariului minim, suntem în topul Uniunii la numărul de angajaţi aflaţi sub pragul de sărăcie – 20% dintre slujbaşi.

Drept urmare, avem şi una dintre cele mai mari migraţii din lume, dar şi un ritm ridicat de îmbătrânire al populaţiei, ceea ce va face ca, prin 2030, populația tânără, de vârstă preșcolară și școlară, să ajungă la doar 3,12 milioane persoane, iar în 2060 la numai 2,15 milioane persoane, comparativ cu 3,55 milioane în prezent. Mai mult, dacă prin vara anului trecut mai aveam în ţară 708.769 de persoane între 19 – 23 ani, se estimează că numărul acestora va scădea la 645.923 în 2030, respectiv la 434.581 în 2060, cu toate repercursiunile de rigoare. Iar printre acestea figurează, la loc de cinste, scăderea populaţiei active, adică a celor care muncesc şi plătesc taxe şi impozite statului. Aşa că nu ar trebui să fie de mirare dacă, mai iute decât ne aşteptăm, numărul celor care suportă salariile bugetarilor şi pensiile va deveni insuficient, astfel că nu prea vor fi bani nici pentru acestea.

Şi mai avem nişte politicieni de toată minunea.

Viorel DĂDULESCU