Albă-ca-Zăpada – fără pitici

ILIE CĂLIAN

În cursul dimineţii de vineri, secretarul general al PDL, Ioan Olteanu, tuna şi fulgera împotriva ministrului Muncii, Sebastian Lăzăroiu, întrucît acesta „se crede, ştiu eu, noaptea analist politic şi dimineaţa ministru” şi face „afirmaţii iresponsabile”, uitînd că „n-a ajuns ministru în temeiul calităţilor domniei sale excepţionale, ci a ajuns ministru pentru că l-a propus PDL”.

Vehementele fraze ale lui Ioan Olteanu veneau în urma mai multor afirmaţii ale lui Lăzăroiu, în care acesta critica PDL, prevestea eşecul acestuia la viitoarele alegeri dacă nu se „rebrenduieşte” într-o formulă „populară” o „Albă-ca-Zăpada”, şi declara că nu s-ar înscrie în acest PDL. Mai ameninţa secretarul general al PDL că Biroul Permanent al partidului va analiza în dimineaţa de luni (astăzi) afirmaţiile lui Lăzăroiu, care „fac mult rău PDL şi Guvernului Boc”. Iată că Lăzăroiu n-a mai apucat să fie ministru pînă azi, ci, la cîteva ore după declaraţiile lui Ioan Olteanu, Boc l-a mazilit pe Lăzăroiu, a propus-o în locul lui pe Sulfina Barbu – iar preşedintele Traian Băsescu a acceptat schimbarea.

Ce să înţelegem din toate astea? Mai întîi, să facem o corecţie la afirmaţiile lui Ioan Olteanu: nu PDL l-a propus ministru pe Lăzăroiu, ci Băsescu, al cărui consilier era băţosul sociolog şi nu era prima oară cînd Băsescu îşi paraşuta un consilier în guvern. Sebastian Lăzăroiu făcea parte din acea categorie a „intelectualilor”, a „societăţii civile”, pe care Băsescu i-a folosit pentru a face diferite presiuni atît asupra „elitelor”, cît şi asupra propriului partid, în momentele în care simţea că o parte din PDL îi scapă din mînă. Lăzăroiu, un fel de prooroc al vieţii politice, prevestind viitorul acesteia cu basme despre Scufiţa Roşie, Albă-ca-Zăpada ş.a., se instalase cu atîta aplomb în Guvernul Boc, încît îmi imaginasem – nu numai eu! – că Băsescu are de gînd să-l pună în locul lui Boc la momentul potrivit.

Reacţia furibundă a greilor din PDL împotriva lui Lăzăroiu şi graba cu care Băsescu l-a rejectat pe acesta a surprins, ca şi numirea Sulfinei Barbu, care, după ultimul congres al PDL, rămăsese cam „marginalizată”. Asta nu poate însemna nimic altceva decît că există în PDL o inerţie formidabilă, creată de masa covîrşitoare a clientelei, organizată într-o reţea de interese care nu poate accepta nicio mişcare de înnoire, întrucît ar perturba funcţionarea maşinăriei de făcut bani.

Astfel, rămîne în suspensie şi proiectul acelei Mişcări Populare, pentru care a obţinut patent de la OSIM fiica cea mare a lui Băsescu, Ioana – Albă-ca-Zăpada, o formaţiune care ar fi trebuit să obţină voturi cu ghiotura la viitoarele alegeri, dar de care, după primele satisfacţii, s-ar fi putut întîmpla ca „greii” din PDL să nu mai profite. Aş spune că, odată cu demiterea lui Sebastian Lăzăroiu, proiectul „Albă-ca-Zăpada” a căzut – mai ales că l-a îmbrăţişat, acum, cu atîta „inocenţă”, un individ precum Gigi Becali.

Asta ar însemna că Traian Băsescu se dă bătut, că a împins-o degeaba pe Ioana în politică?! Rapiditatea cu care l-a demis pe Lăzăroiu ne-ar face să credem că Băsescu nu dă vrabia din mînă – actualul PDL, cu racilele sale, pe care el însuşi le-a criticat – pe cioara de pe gard, o Mişcare Populară alcătuită din oameni de strînsură, cu puţină credibilitate. Sau, pur şi simplu, Lăzăroiu „şi-a luat-o-n cap”, considerîndu-se mai important decît este, iar Băsescu va miza pe altcineva – cum ar fi Baconschi -, pentru a anima o Mişcare Populară legată de PDL (cam cum încercase Ceauşescu, cu FDUS pe lîngă PCR).

Deocamdată, e greu să faci previziuni cît de cît apropiate de adevăr, mai ales că PDL are de făcut faţă – în coaliţia guvernamentală – unei alte probleme: criza relaţiilor cu UDMR, în contextul în care Uniunea se confruntă cu ameninţarea pe care o reprezintă noul partid al lui Tökes, Partidul Popular Maghiar din Transilvania.