Absurdități

Deși au trecut 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, mulți români încă șoptesc în loc să vorbească. Ei se tem că telefonul lor este ascultat şi că orice cuvânt pe care îl spun se poate întoarce împotriva lor, putând fi chemați să dea socoteală în fața organelor de cercetare penală. În timp ce o mare parte dintre conaționalii noștri sunt marcați de sentimente tot mai puternice de frică şi de îngrijorare, avem o serie de inși care aleg să-i apere și să se lupte chiar pentru cei care reprezintă sistemul represiv din România. Ba, mai mult, chiar pentru cei care au fost implicați în sistemul de reprimare și detenție din România Comunistă. Sunt gesturi ce țin de literatura absurdului. Iar dacă Eugen Ionescu trăia aceste vremuri, cu siguranță ce se întâmplă în societatea noastră l-ar fi inspirat în scrierile sale, aducându-i poate și un premiu Nobel.

Ce poate fi mai absurd ca societatea civilă, a cărei menire este de a lupta împotriva oricăror forme de abuzuri ale autorității de stat, precum și pentru apărarea drepturilor și demnității umane, să se solidarizeze cu exponenți ai sistemului represiv. Într-o astfel de situație ne aflăm de câteva zile de când a apărut scandalul legat de procurorul general al României și de fostul dizident anticomunist Iulius Filip.

Dar societatea civilă e liberă să se poziționeze față de cine dorește și cum dorește într-o democrație. Întrebarea care se pune este cum un procuror care înainte de 1989 a avut un important rol în ceea ce a însemnat sistemul comunist carceral a ajuns în fruntea Ministerului Public. Nu știa, oare, Klaus Iohannis despre trecutul acestui procuror?! Nu cred că nu știa. Atunci de ce l-a numit pe Augustin Lazăr în funcția de procuror genral al României când acesta avea o astfel de „bombă” în CV?   

Explicaţia cea mai la îndemână ar fi aceea că Iohannis știa de situația lui Augustin Lazăr, însă i-a convenit vulnerabilitatea procurorului pentru a se putea sluji cât mai bine de el. Știa că un procuror ca Lazăr, care s-a conformat atunci când a deținut funcția de șef al Comisiei de liberare condiționată de la Penitenciarul Aiud, se va conforma pe tot parcursul carierei. Acum însă e interesant ce va face Iohannis? Va fi amuzant felul în care-şi va scoate cămaşa.

Problema e că în Justiție e plin de procurori care și-au început cariera înainte de 1989. De oameni care aveau deviza „starea de libertate este o chestiune provizorie” și că, în mintea lor, cam toată lumea trebuia să ajungă după gratii. Din păcate, Justiția este una dintre instituțiile fundamentale ale acestui stat unde nu s-a făcut o reformă reală, cel puțin la nivel de personal. Dacă Armata, Poliția, serviciile secrete au reușit să scape prin diverse măsuri de cei care au lucrat înainte de 1989, în Justiție încă e plin de procurori și judecători care în perioada comunistă au fost elemente docile ale puterii politice de atunci și chiar instrumente ale Securității. Ce e și mai grav e că deși mulți dintre ei au atins vârsta de pensionare și chiar au decizia de pensie în buzunar, CSM-ul acceptă, an de an, să le prelungească rămânerea în activitate.

Cosmin PURIȘ