A propos de l’hypocrisie roumaine. Et les moutons

Dacă Emmanuel Macron, noul preşedinte al Franţei, ar fi candidat în România, nu ar fi avut nici un fel de şansă. Pentru că pur şi simplu nu ne-ar fi interesat calităţile sale de lider ori inteligenţa excepţională pe care încă de mic a arătat că o are. Nici nu ne-ar fi păsat că este un câştigător înnăscut. Toate astea ar fi fost doar amănunte, care ar fi pălit în faţa mahalagismului din politica românească.

Sunt foarte sigur că, de ar fi îndrăznit să candideze la noi cu programul cu care a câştigat în Franţa, adică să pună în pericol siguranţa vieţii dulci şi îmbelşugate, legănată de afaceri foarte bănoase cu statul a clasei poltice româneşti, ar fi fost tăvălit imediat.

În primul rând ar fi fost considerat imoral. Cum să îţi permiţi să îţi seduci profesoara de limba franceză, mult mai în vârstă? Cum să îţi permiţi să te mai şi căsătoreşti cu ea, femeie măritată, cu trei copiii? Asta-i morală? Vă mai amintiţi ce scandal uriaş a ieşit la noi, atunci când o profesoară de liceu s-a îndrăgostit şi a avut o relaţie cu un elev de-al ei? Jale mare! Ochi daţi peste cap. Leşinuri de preşedinţi de comitete de părinţi, tratate cu oţet pe la nări, pricinuite de îngrijorarea ca nu cumva copiii lor să păţească la fel. Să li se întâmple nenorocirea să fie seduşi de profesoare. Vă mai amintiţi câţi parlamentari şi-au arătat atunci indignarea? Cum de a fost posibil aşa ceva? Unde au fost diriginta, directorul şcolii, primarul, notarul, poliţia, SMURD-ul, DNA-ul, SRI-ul. Ce au păzit de au permis să se întâmple o asemena grozăvie? O asemenea nenorocire? Cum de au îngăduit ca doi oameni, în ciuda diferenţei de statut social şi de vârstă (care nici nu era aşa de mare, ca în cazul lui Macron), să se îndrăgostească unul de celălalt? Sunt aceeaşi preşedinţi de comitete de părinţi care nu au suflat un cuvânt, necum să leşine, atunci când s-a propus scoaterea orelor de limba română şi de istorie din programă. Sunt aceeaşi care nu se îngrijorează că absolvenţii, copiii lor adică, sunt din ce în ce mai analfebeţi, cu fiecare generaţie care iese de pe băncile şcolii. Cât despre politicieni, ce să mai spunem. Sunt aceeaşi care, pudibonzi, se înroşesc în obrăjori şi se opun cu vehemenţă legii prostituţiei, după care se duc glonţ pe la bordelurile clandestine.

Din fericire, mahalageala asta nu mai este decât o băgare a capului în nisip de către struţo-cămilele din Parlamentul României. Care nu vor să accepte că lumea se schimbă. Se schimbă rapid, iar ei au devenit anacronici şi trebuie să plece acasă.

A început cu Donald Trump. Nu au înţeles nimic, sau s-au făcut că nu înţeleg. A venit acum victoria lui Emmanuel Macron. Un ilustru necunoscut în politică, dar care le-a propus francezilor, altceva. Veţi vedea în zilele următoare ce înseamnă acest „altceva” şi comparaţi cu România. Amintiţi-vă în cât timp şi în ce fel s-a instalat guvernul la noi după alegeri şi comparaţi cu ce se va întâmpla în Franţa în zilele următoare.

La noi, cine să facă înnoirea? Eugen Nicolicea şi alţi nicolici asemenea lui, care sunt în Parlament din 1992 şi care strigă cel mai tare despre necesitatea schimbării clasei politice? Norocul nostru că vine vremea peste ei.

În altă ordine de idei. Se spune că marţea sunt trei ceasuri rele. Nu ştiu care or fi fost celelalte două, dar unul s-a desfăşurat pentru Basarabia în Piaţa Roşie din Moscova. Ca să nu se plictisească la marea paradă dedicată Zilei Victoriei, Vladimir Putin şi-a luat cu el şi un căţel de companie. Pe numele său, Igor Dodon, care seamănă leit cu preşedintele Republicii Moldova. Ce gudurături pe la tribuna oficială. Ce solemnitate de carnaval, la intonarea Imnului Federaţiei Ruse. Din ce am văzut eu în transmisiunile directe, Dodon şi-a făcut bine treaba. Putin nu părea plictisit când a plecat de la manifestaţie.

Dar nu pot să nu mă gândesc: bine că Putin nu a greşit şi Doamne fereşte, să fi luat drept animal de companie, în loc de un căţel moldovenesc, o oaie românească. Dacă o apucau nervii de la atâta vânzoleală? Nu se alegea praful de toată tehnica militară adusă în Piaţa Roşie?

Sorin Ovidiu Bălan