O sărbătoare

Preocupaţi de pandemia asta ce pare a nu mai avea sfârşit, dar şi cu eternele lor dispute politicianiste, este foarte posibil că onor parlamentarii noştri, aşa cum au făcut de atâtea ori cu câte idei bune au avut, să nu bage în seamă nici propunerea deputatului Marius Paşcan (PMP). El a solicitat Comitetului liderilor din Camera Deputaţilor, şi chiar a reuşit introducerea pe ordinea de zi a şedinţei de plen de miercuri, a unui proiect de lege pentru declararea zilei de 4 iunie ca Ziua Tratatului de la Trianon.
Pentru cei care au uitat ce înseamnă Tratatul de la Trianon să reamintim că, în urmă cu 100 de ani, în 4 iunie 1920, în palatul Marele Trianon de la Versailles, 16 state aliate în primul război mondial (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, ca succesor al Imperiului Austro-Ungar, pe de altă parte, au semnat un tratat care stabilea frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (ulterior Iugoslavia, astăzi Slovenia, Serbia şi Croaţia), România şi Cehoslovacia (astăzi Cehia şi Slovacia). Practic, tratatul consfinţea naşterea noilor state naţionale după dizolvarea Imperiului Austro-Ungar (chiar dacă unele dintre ele – cum este cazul
Slovaciei sau Croaţiei – au reuşit aceasta abia după 1990). Graniţele trasate atunci continuă să contureze şi astăzi harta Europei. Deşi actul în sine recunoştea şi formarea unui stat maghiar independent, un ideal al revoluționarilor unguri de la 1848, Tratatul a fost și continuă să fie perceput de mulţi dintre vecinii noştri de peste Tisa drept o “tragedie”, pe care se tot străduie să o anuleze de atunci încoace. Parţial chiar au reuşit asta, însă pentru scurt timp. În timpul celui de-al doilea război mondial, Ungaria a reușit anexarea unor teritorii care aparținuseră fostului Imperiu, printre care şi nordul Transilvaniei – nu vreau să insist acum vorbind despre ce a însemnat asta pentru populaţia românească din zonă. Oricum, frontierele stabilite la Trianon au fost din nou recunoscute prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1947.
Din păcate, maghiarii nu au reuşit nici astăzi să treacă peste momentul Trianon, şi încearcă prin tot soiul de metode să refacă ceea ce ei numesc Ungaria Mare. În cazul României, unde trăieşte cea mai numeroasă minoritate a etnicilor unguri, această atitudine s-a manifestat, printre altele, atât prin susţinerea unei autonomii a secuilor (care, că tot veni vorba, nu s-au bucurat de aşa ceva în perioada când se aflau sub dominaţia maghiară), cât şi prin introducerea în Parlamentul României a unor proiecte de lege care urmăresc, până la urmă, exact dorinţa politicienilor unguri. Din păcate, recent, un asenea demers, lansat de UDMR, a fost aprobat tacit (şi prosteşte) de Camera Deputaţilor, pentru ca abia la o zi distanţă să fie invalidat de Parlament.
Acesta, dar nu numai acesta, reprezintă încă un argument pentru declararea datei de 4 mai Ziua Tratatului de la Trianon. Poate aşa, parlamentarii noştri vor reuşi să nu uite în ce ţară se află.
Viorel DĂDULESCU