Incompetenţă şi competenţă în învăţămînt

Ilie CĂLIAN

Bacalaureatul 2011 este considerat o catastrofă, întrucît abia peste jumătate dintre absolvenţii de liceu au depăşit nivelul de exigenţă din acest an. Se discută mult pe această temă, chiar se cere demisia ministrului Funeriu, părinţii se plîng, rectorii universităţilor se plîng – mai ales ai universităţilor private, care îşi văd diminuate veniturile prin reducerea drastică a celor care se vor putea înscrie în noul an universitar.

Evident, absolvenţii de liceu din acest an nu au, statistic, un indice de inteligenţă mai scăzut decît cei din promoţiile mai vechi. Degringolada învăţămîntului românesc a început în primii ani de după decembrie 1989, cînd cupiditatea neţărmurită a unor universitari şi nonuniversitari i-a determinat să inventeze o sursă nesperată de venituri: îngrijorarea părinţilor în legătură cu viitorul copiilor lor şi disponibilitatea de a face sacrificii financiare pentru  a le plăti studiile – în ultimă instanţă, a le cumpăra o diplomă. Înfiinţarea unei puzderii de universităţi private, dar şi de stat, te miri unde, cu ce dotări materiale şi, mai ales, cu ce “capital” de inteligenţă şi capacitate didactică şi ştiinţifică, n-ar fi produs, însă, atîţia bani, dacă nu s-ar fi inventat şmecheria cu admiterea la facultate pe baza diplomei de bacalaureat. Dacă ar fi trebuit ca, mai întîi, să susţină exigente examene de admitere, mulţi candidaţi ar fi căzut şi n-ar mai fi dat bani feudalilor universitari.

Aşa s-a ajuns ca diploma de bacalaureat să devină cel mai important paşaport pentru  viaţa profesională şi socială a unui om. Presaţi de părinţi, profesorii din licee, dar şi funcţionarii din minister, au ajuns în situaţia de a scădea şi ei nivelul de exigenţă. Nu e mai puţin adevărat că această presiune nu s-a manifestat direct, cu parul în capul profesorului (vor fi fost şi asemenea cazuri), ci pe calea mai ocolită a Parlamentului, cu legi şi reglementări în funcţie de anumite interese. Pe de altă parte, cu timpul, ponderea, în corpul didactic, a dascălilor incompetenţi, produşi pe bandă rulantă de fabricile de diplome universitare, a crescut. Şi este firesc ca aceşti dascăli să nu aibă competenţa necesară la clasă – şi, mai mult, aflîndu-se ei înşişi cu musca pe căciulă, adică cu diplome luate pe bani şi nu pe capacitate şi muncă, să aibă faţă de elevi aceleaşi pretenţii ca faţă de ei înşişi.

Multitudinea de “reforme” ale învăţămîntului au sporit nesiguranţa generală a dascălilor, a elevilor, a părinţilor. Capac pe toate aceste oale în clocot a pus amestecul permanent şi tot incompetent! – al politicului în organizarea reţelei de învăţămînt, ştiut fiind că, din multe motive, această structură de bugetari este aptă pentru felurite manipulări politice. Vedem asta mai cu seamă acum, cînd PDL numeşte directori de şcoli şi licee după nişte criterii evident neprofesionale, ci cu gîndul, poate, la viitoarele alegeri (se zvoneşte că şefii secţiilor de votare ar urma să fie chiar directorii şcolilor în care are loc votarea).

Nu voi discuta despre felul cum ar trebui să fie bacalaureatul însuşi (mai multe tipuri, cu un grad de dificultate mediu ş.a.). Mă rezum la a afirma că ar trebui reintrodus examenul de admitere în universităţi: dacă vor să aibă studenţi “buni”, să pregătească profesori “buni”. Pe de altă parte, nu trebuie să ne aşteptăm – cu toată usturimea “lecţiei” bacalaureatului din acest an – la “salturi calitative” imediate. Pentru  că, pînă la urmă, indiferent de bacalaureat, rămîne o întrebare: e necesar ca toţi tinerii să facă studii universitare?! “Piaţa muncii” spune că nu. Piaţa muncii spune că e nevoie, într-o Românie dezindustrializată, de alte tipuri de profesii decît cele pe care le certifică majoritatea fabricilor de diplome. Pe de altă parte, nu pot trece cu vederea nici stupiditatea lozincii ministrului Învăţămîntului, conform  căruia liceul trebuie să formeze competenţe: cum să fie un absolvent de liceu competent într-o profesie pe care încă n-a practicat-o?! Se pare că şi noua reformă se rezumă la vorbe (eventual, prost traduse din engleză).