800.000 de depeşe pentru sărăcie, dragoste şi avort

RADU VIDA

S-a studiat. Şi s-a concluzionat: combinaţia celor trei elemente (din titlul editorialului nostru de astăzi) dau rezultate dintre cele mai dezastruoase.

Sărăcia s-a instalat demult pe meleag. Atunci cînd n-am avut răbdarea de „a desăvîrşi idealurile revoluţiei burghezo moşiereşti”. Cînd ne-am format o industrie greoaie şi previzibil falimentară (care a şi sucombat imediat ce a fost pusă în situaţii concurenţiale). Cînd ne-am încrezut în sloganul: servicii! Cînd am încetat să mai implicăm Statul în realizarea noilor deziderate ale unei economii capabile să înfrunte defilarea aparte a secolului XXI. Cînd…
Acum, nu neapărat vinovăţiile contează. Ci, mai degrabă, găsirea acelor soluţii care să permită o perspectivă măcar. Dar nu aşa arată lucrurile. Cei care ar trebui să facă asta, au renunţat demult şi agonisesc doar pentru ei, iar cei mulţi, care ar trebui să fie interesaţi de dezvoltare, tac. Pur şi simplu.

Dragostea e oarbă, se spune. Şi, aparent, nu are de-a face cu industria, agricultura, comerţul şi toate celelalte activităţi umane, care aduc, pînă la urmă, bunăstare. Sau te menţin măcar la nivel de supravieţuire. Nu definiţia contează. Ci ce face ea. Atunci cînd dragostea… închide ochii şi nu apelează la raţiune, se cheamă că-i numai sex. Şi duce la sarcini. De cele mai multe ori nedorite. Aşa se face că, imediat ce s-a „copt fructul” mulţi dintre semeni caută să-l şi culeagă. Băieţii, mai imaturi, se spune, îşi pun pălăria şi pleacă. Spre cele zări. Iar fetele… Trag un şir zguduitor de lacrimi pentru impresionarea „adversarilor” (a se citi părinţi, familie, apropiaţi) şi trec la acţiune. Care, în traducere liberă aminteşte de acţiunea de lepădarea fătului).

Avortul, aşadar, e acea străpeală negîndită şi de rău augur, care face ca viaţa să capete un alt curs decît cel firesc. Acum, medicina modernă rezolvă problema în minute. Dar minutele astea înseamnă curmarea unei vieţi. A sute şi mii de vieţi.

A milioane de neveniţi pe lumea asta. Care susţin Viaţa. Şi, continuitatea ei, mai ales.
Sigur că nu m-am referit nici o clipă la cazurile de avort fortuit. Nici la cele obligatorii din punct de vedere medical. Ci la acele situaţii în care o clipă de nebunie duce la moartea unui spermatozoid. Şi la posibilitatea acestuia de a înnobila gestul.
800.000!

E o cifră mare, nu? Şi cu toate acestea aşa a ieşit la numărătoarea de anul trecut. 800.000 de vieţi ratate! Inexistente. Spulberate în vînt de bisturiul cel necruţător. Din acest număr mare, peste jumătate au fost cereri ale mamelor prezumtive. Mai exact: 554 de femei (de-acum) de doar 15 ani; 8000 între 15 şi 19 ani; 19.000 între 24 şi 29 de ani; 17.000 între 30 şi 3 de ani.

Iar în toată tristeţea asta, provocată de depeşa Ministerului Sănătăţii, există şi un moment de bucurie: şi anul trecut s-au pierdut cca. 800.000 de vieţi. Tot prin avort, dragoste inconştientă şi sărăcie lucie. Dar, atenţie! Anul acesta au fost cu 8061 de avorturi mai puţine.
Să ne bucurăm, deci?