466

Radu VIDA

Ari’metica electorală prevede ca, în toamnă, cînd avem alegeri parlamentare, aleşii să fie în număr de 466. În loc de 588. E ceva, nu? Numărul mai mic al parlamentarilor – 134 senatori şi 308 deputaţi, la care se adaugă 18 (?) aleşi din cadrul minorităţilor (altele decît cele maghiare) şi 6 din diasporă (?).

Tot Nenea Iancu are dreptate, cînd spune că se schimbă pe ici, pe colo, în punctele esenţiale, dar nu se modifică nimic. În această formulă pare că minorităţile sînt mai deştepte decît majoritarii, sau că, din contră, nu posedă acele calităţi care să-i pună în competiţie cu cei din partidele tradiţionale. Iar „handicapul” trebuie compensat cumva, nu? Cît despre diasporă… ne-am spus de mai multe ori părerea. Evident că nimeni nu este băgat în seamă, mai ales că, acolo, în Dealul Mitropoliei, s-au adunat cei mai cei, care nu mai au nevoie de vulg. Sînt mult deasupra plebei, aşa că gîndesc singuri. Şi pentru că tot există oameni p’afară, care n-au reuşit prin muncă cinstită, dar papagalul merge şi traficul curge, i-am sau, mai bine spus, i-au vîrît sau îi vom vîrî şi pe ei în Parlament. Cu linguriţa de pantofi. Şi de partid.

Ei, dar n-o fi foc!, veţi zice.
Nu ne-om cocoşa de 6 oameni care se plimbă pe Glob şi se odihnesc în Legislativ. Oricum, avem Guvern de la Bruxeles. Şi, poate, încet-încet şi legislativul va fi valono-flamando-neerlandez şi frizon. Sau frizonă. Tot atunci, zice, cînd cade frunza, secţiile de votare vor fi legate la un computer central. Care va semnaliza pe cei care vor să voteze de două ori. Cei care trebuie să facă acest lucru, vor fi, bineînţeles, scutiţi. Şi vor face ceea ce, fireşte, trebuie să facă. Am fost deja anunţaţi că listele vor cuprinde peste 18 milioane de alegători. Şi trebuie să-i credem pe cei de la Autoritatea Electorală Permanentă. Că oamenii aceştia nu au treabă cu minorii şi alţi plecaţi, fugiţi, duşi etc.

Vom avea şi vot, prin corespondenţă.
Aşa că, la toamnă chiar că se vor număra bobocii, seniori hîrşîiţi pe culoarele Casei poporului, adică tot cei care, pînă acum, au făcut şi desfăcut. Şi vor mai face, dacă ascultă de cine trebuie şi se fac că vorbesc fluent germana şi engleza americană.

Pînă atunci, însă, vine, acuşi-acuşi, primăvara. Floricele pe cîmpii, şi primari din cele vii, hai să ne-adunăm grămadă! La alegerile locale, rămîne cum ne-am înţeles. Un tur. Şi gata! Cine a sabotat economia naţională şi a săpat adînc după banii contribuabilului (să ajungă la partidele care este) rămîne. Cine nu? Nu. Vin alţii, mai tineri şi mai… lupi. Flămînzi. Să îndeplinească, bineînţeles, directivele partidului din care vor face parte. Sau cu care se aliază. Pentru că, ştiţi şi dumneavoastră, „primarii de buzunar” , cei care provin dintr-un partid format după chipul şi asemănarea Monicăi Macovei, trebuie să aibă susţinere. Şi cum se poate face asta? Prin alegerea corectă a traseului. După cum bate vîntul şi merge scuipatul. Linsa nu se pune, decît cu bani. Cine crede că se poate şi contra vîntului se înşeală. Şi urmează să afle pe propria-i epidermă. Udă, nu-i aşa?

Ne-am liniştit şi cu preşedinţii consiliilor judeţene. Pe ei nu-i mai alege poporul. Că, cică, nu-i ştie (?!?). Dar îi cunosc, ca pe caii nărăvaşi, consilierii judeţeni. În traducere liberă: nu va mai fi atîta pradă de făină, ulei, mici şi tării în favoarea alegătorilor imparţiali. Mulţi şi, să recunoaştem, proşti. Ci, prada se va împărţi între cei aleşi consilieri. Mai puţini, dar tot de inspiraţie neaoşă şi autohtonă. Restul e folclor Kitsch (în daca veche) denaturare rău intenţionată şi vînzare: de clan, sat, oraş, ţară, neam.

Pînă la primăvară, însă, să ne vedem de omătul care ne năpădeşte.
Bine?