3+1

Ar trebui să analizăm chestiunea cu recentul Referendum, veţi spune. Dacă n-o facem încă, e pentru că apele nu s-au limpezit, dezbinarea e la cote din ce în ce mai înalte, democraţia a fost ciuntită şi… Şi s-au spus atîtea prostii, încât e nevoie să se decanteze ideile.
N-au intrat zilele în sac, aşa că întoarcem privirea pe glob şi vorbim despre un alt eveniment. Poate mai important pentru soarta întregii planete. Pentru că, iată, în celălalt colț al lumii – Peninsula Coreea – se întâmplă lucruri cu adevărat semnificative. Nu e cazul că amintim că din acea zonă, mai anţărţ, bătea un vânt… rece, de război… cald. Toată lumea se încontra cu toată lumea, nu se înţelegeau frate cu frate, darămite popoare vecine, mai mult sau mai puţin depărtate.
Gestul suprem a fost provocat – ne place, nu ne place! – de preşedintele Donald Trump, care, la Singapore a detensionat relaţiile Statelor Unite ale Americii cu Coreea de Nord. După acest moment, analiştii au crezut că lucrurile devin mult mai simple şi au abandonat zona, interesele marilor cotidiene fiind îndreptate spre cealaltă parte a lumii: Brazilia, Mexic, Argentina – fiecare cu problemele specifice.
Dacă, înainte vreme, până şi aliaţii tradiţionali ai Coreei de Nord evitau contactul direct, iată că Rusia face un prim pas. Kim Jong-un va vizita Moscova şi va avea întâlniri „constructive” au anunţat importanţi editorialişti. Imediat ce această veste a acoperit spaţiul public, Ministerul de externe al Chinei a dat publicităţii un comunicat prin care sublinia „importanţa vizitei lui Xijinping la Phenian”. Şi, în fine, în acest triunghi – benefic, l-am caracteriza noi – preşedintele Coreei de Sud, Moon Jae-in a anunţat şi o posibilă întâlnire între preşedintele Kim şi primul ministru al Japoniei, Shinzo Abe.
Neîndoielnic că la acest… triumvirat pacifist se alătură cu gânduri bune şi SUA. Spun asta pentru că secretarul de stat de la externe, Mike Pompeo a făcut o vizită în regiune şi a salutat întâlnirile preconizate. Sigur că, din partea SUA e vorba şi de o atentă supraveghere a mersului evenimentelor de aici. Nu de alta dar China şi Rusia sunt deja „duşmani” tradiţionali ai americanilor, iar o pierdere a influenţei în Peninsula Coreea nu sunt luate în calcul de către administraţia Trump. Cu toate acestea, la prima vedere, americanii pierd. Spun asta pentru că 1. Sângele apă nu se face iar Nordul şi Sudul sunt despărţite doar politic; 2. Distrugerea vechii ordini economice de către americani prin introducerea de taxe vamale face ca soarele să nu mai răsară atât de strălucitor asupra Asiei în totalitatea ei; şi 3. Oricât de aliată este Japonia cu SUA, rasa galbenă nu va trăda în favoarea rasei albe. Niciodată!
Iar un „referendum” pentru unificarea intereselor economice, politice şi militare din zonă nu mai pare atât de imposibilă ca vara trecută, să zicem. Iar un nou pol de putere ar veni să echilibreze balanţa dezaxată dintre Estul şi Vestul lumii.
Ceea ce nu-i rău deloc.

Radu VIDA