2%

 Radu VIDA

Doi la sută! Un fleac, vorba aia, dacă e să amintim de o celebră replică dintr-un film tot atât de celebru. 2 (doi) nu  cu mult mai mult decât 1 (unu) şi-i începutul numărătorii în orice cultură de pe acest pământ. Cifra despre care vreau să vorbesc astăzi este, însă, o proporţie ce se referă la economia mondială. Mai exact… din economia mondială!

A fost rostită, cu obidă, de Cristine Lagarde, şefa Fondului Monetar Internaţional. Şi, credeţi-mă, femeia ştie ce vorbeşte. Pentru că nu este prima oară când atrage atenţia că situaţia corupţiei este dezastruoasă. Creşte. Se învârtoşează. Sufocă.

Fenomenul corupţiei există de când lumea. Numai că, vedeţi dumneavoastră, odată cu dezvoltarea societăţii umane, corupţia a ţinut pasul cu această dezvoltare. Neîndoielnic că minţi perverse, calate pe nemernicii economice, au inventat tot felul de metode de a dribla disciplina financiară. Istoria omenirii este legată de corupţie şi, la o adică, am putea deschide o secţiune în care istoricii să găsească cărări noi, nebătătorite, a ce s-a întâmplat de mai bine de 5000 de ani încoace. A existat, există şi, probabil, va exista corupţie în timp de război. Că, vorba aia, nu-i sport. Sau artă. Să înceteze în perioade de conflicte. A existat, există şi va exista, probabil, corupţie pe timp de pace. Pentru că liniştea dă posibilitatea unor strategii mai temeinice de eludare a legilor fiscale. Există, cum bine se ştie, mare corupţie. La modul simplist, asta înseamnă că rechinii care putrezesc pe banii altora, fac afaceri pe spinarea tuturor, în aşa fel încât putreziciunea să fie şi mai mare. Ăştia deturnează fonduri de la destinaţiile lor… cinstite. Iar cifrele sunt înspăimântătoare.  După…. putirinţă, cum ar veni. Există, desigur, şi mică corupţie. Învârteli. Ciupeli, la prima vedere. Numai că felul acesta de necinste umblă asemenea miriapodelor cu multe picioare. Şi, din acest motiv, sumele canalizate în subteranul existenţei se ridică tot la cifre astronomice.

Fondul Monetar Internaţional, ca reprezentant de seamă al globalizării în ceea ce priveşte finanţele planetei are şi un… senzor special, care detectează sistemele mai mari, sau mai mici ale corupţiei. Şi le cuantifică. Le înghesuie în cifre care, aşa cum spuneam cu câteva rânduri mai sus, ascund în spatele lor dezastre. Nenorociri. Drame. Şi nu sunt vorbe aruncate, doar de dragul de a spune ceva. Subliniază acest adevăr, simplu şi, totuşi, atât de complicat, Cristine Lagarde. Pentru că senzorul de care vorbeam arată că popoarele încep să-şi piardă încrederea în guverne. În instituţii. În organizaţiile neguvernamentale. Şi în mass-media.

Nu e nevoie şi nu simt nevoie să subliniez amploarea dezastrului. Şi consecinţele pentru viitorul omenirii. Pentru că, aşa cum spuneam, dezvoltarea nu are limite. Şi, se pare, nici corupţia. Sigur, e bine că tot mai multă lume influentă ia poziţie şi critică sistemul corupţiei. După cum şi numărul şi eficienţa organelor care au ca scop reducerea ei sunt în creştere. E firesc să fie aşa, pentru că acel 2 la sută din economia mondială ascunde o altă realitate: e vorba de fabuloasa pierdere din industria, agricultura şi comerţul tuturor a sumei ce se ridică aproape de 2000 de miliarde de dolari.

Nu e greu, aşadar, de imaginat câte disfuncţii creează aceste pierderi uriaşe. Pentru că nu e vorba despre păcăleli. Ci de adevărate hăcuiri grobiene din existenţa noastră. Va rămâne, în această luptă inegală „Planul de la Hangzhou” (China) reper pentru această acţiune? Nu ştim. Dar e sigur că la ultimul summit G20, atât FMI, cât şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) s-au angajat să vegheze mai serios asupra fluxurilor de capital, întărind controlul societăţilor transnaţionale, precum şi o mai atentă supraveghere din partea reţelei Globale pentru Securitate Financiară a tuturor matrapazlâcurile planetei.

Doamne ajută!