17 milioane de dolari câştig vs cca 30 de milioane de euro risipă

Contrar aşteptărilor, nu mă opresc asupra alegerilor şi nici asupra celor doi care intră în turul II. Nu mă opresc nici asupra diasporei, cu sau fără rol decisiv în rezultatul final de peste două săptămâni. Chiar deloc. Prefer un caz real, din care avem numai de învăţat.  Şi începutul datează din 1968, când un excentric american, Robert McCulloch (fondator al Lake Havasu City, Mohave, Arizona), câştigă la o licitaţie faimosul London Bridge, cu numai 2. 460. 000 dolari. Mai pune de la el încă  7 milioane de dolari pentru a-l muta în comunitatea fondată de el în anul 1964, costurile totale (licitaţie, transport naval, reclădire într-un timp de numai trei ani) ridicându-se la 17 milioane de dolari şi veţi vedea cu ce urmări. London Bridge devine astfel atracţia principală a oraşului, oraş care s-a dezvoltat de la un an la altul, ajungând în prezent la peste 55 000 de locuitori. Câştigul cel mare îl reprezintă însă turismul, Lake Havasu City cu al său London Bridge continuând să atragă mii şi mii de vizitatori anual.

Un singur investitor îndrăzneşte, riscă, dă două lovituri printr-o singură investiţie, una de imagine şi una financiară, aceasta din urmă sigur cea mai importantă.

La polul opus suntem noi, statul român, gafeur prin contractele semnate cu partenerii externi. Să mă explic. Cu ceva ani în urmă, 2003 mai precis, era anunţat cu surle şi trâmbiţe, contractul cu Bechtel pentru construirea Autostrăzii Transilvania, 415 km de la Braşov la Borş/Bihor, obiectiv de siguranţă şi securitate naţională. Constructorul urma să primească 5.4 milioane de euro/km de autostradă, preţ considerat avantajos la vremea respectivă. După nici zece ani, în 2013, contractul cu Bechtel a fost reziliat. Din totalul de 415 km au fost realizaţi doar 52 de km (lucrări de slabă calitate între Câmpia Turzii-Gilău), plus alţi 64 km neterminaţi (porţiunea Suplacu de Barcău-Borş). Rezilierea contractului în sine duce automat la falimentul subcontractorilor, intrarea oamenilor în şomaj… Astfel, contractul dintre România şi compania americană Bechtel a însemnat 9 ani (din 2004 până în 2013) în care s-au construit 52 de kilometri de autostradă, între Câmpia Turzii şi Gilău, şi în care statul român a cheltuit în total aproape 1,6 miliarde de euro, cu tot cu penalizări. Şi acum vine surpriza, veritabilă lovitură de imagine pentru ţara noastră, în sens negativ desigur. România a reuşit să atingă recordul de a cheltui aproximativ 30 de milioane de euro pentru realizarea unui kilometru de autostradă, în condiţiile în care standardul de cost pentru un kilometru de autostradă, stabilit oficial, variază între 3,8 şi 6 milioane de euro, în funcţie de relief!

Surprizele se ţin însă lanţ. Cireaşa de pe tort este tot marcă a României şi a “inspiraţilor” ei guvernanţi, directori CNADNR, terţe persoane şi instituţii implicate: strategica Autostradă Transilvania nu este finalizată nici la ora actuală. Bugetul de stat rămâne şi în zilele noastre cu un prejudiciu de peste 500 de milioane de euro. În buzunarele cui au intrat banii? Câţi au intrat? Cine a câştigat mai mult şi cu cât? Greu de spus, greu de cuantificat după aproape opt ani.

Concluzia este însă una, în materie de afaceri, americanii sunt în top. Noi? Noi pe acolo, coada cozilor de pripas.

Demostene ȘOFRON