„Tradiţii muncitoreşti” de 1 Mai, la Gherla

În anii comunismului 1 Mai a fost o mare sărbătoare, Ziua solidarităţii celor ce muncesc, când peste tot, ca şi în oraşul Gherla, au avut loc defilări, manifestări cultural-sportive şi serbări câmpeneşti.

Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej (mai ales) şi Nicolae Ceauşescu, colectivele de muncă din unităţile industriale ale oraşului şi elevii şcolilor se pregăteau înainte cu o lună pentru defilarea de pe stadionul (pe atunci se spunea Arena) din parc, unde în această zi de adunau mii de oameni îngrămădiţi pe gazon şi în tribune. Loja oficială, pentru membrii Comitetului Raional  (după 1968, Comitetul Orăşenesc) de Partid a fost montată pe micuţa tribună dinspre  Candia, unde au mai luat loc şefii instituţiilor şi fabricilor din localitate. Cuvântarea festivă era rostită de obicei de primar, dar despre însemnătatea zilei vorbeau şi alţi activişti de partid (PRM, mai apoi PCR).  În faţa lor, indiferent că era căldură mare sau ploaie torenţială, în compania fanfarei oraşului, condusă de Ioan Nagy, defilau grupurile de muncitori şi elevi.

Elevii care făceau parte din ansamblurile de gimnastică începeau repetiţiile încă de la începutul lunii aprilie, exerciţiile fiind făcute în pauza mare (adică de la ora 11:00), în curțile şcolilor, echipaţi în tricouri şi şorturi.

Aşa s-au pregătit în vederea marii sărbători a muncii copiii vremurilor apuse. Cei mai buni s-au dovedit an de an elevii ansamblului de gimnastică a Școlii  Nr. 2 de pe strada Dragoş Vodă, condus de profesorul de educaţie fizică Rogneanu, fost fotbalist la Sparta Gherla şi mai apoi arbitru.

Nu au scăpat de eforturi suplimentare nici muncitorii unităţilor economice ale oraşului, cei de la CPL, Someşul, IAS sau mai târziu Întreprinderea de sticlărie menaj pierzând zile întregi cu repetiţiile. Pe scena amenajată în faţa tribunei I se desfăşura un spectacol artistic. Nu putem uita evoluţiile de mare succes ale solistei de muzică populară Susana Lazăr (doamna Susi) sau ale cunoscutului interpret de muzică uşoară Nicu Vişan (ultimul, scriind de mână toate afişele Casei de Cultură, la fel, pe panourile expuse în centrul oraşului, cu  manifestările cultural-artistice şi sportive).

Sărbătoarea continua după amiaza la… iarbă verde. Populaţia Gherlii, cu mic, cu mare, se deplasa pe deal, la locul numit „Brădet”, unde întindeau păturile, familiile de muncitori chefuind până seara târziu, cu muzică, mititei, grătare sau bere. La  mijlocul parcului, în locul unde a fost sculptura artistului clujean Szervátiusz Tibor, „Graţiile”, se vindea suplimentul color de 32 de pagini al ziarului „Scânteia”, dedicat Zilei de 1 Mai. Cei care aveau posibilitatea, își prelungeau „sejurul” la Băile Băiţa.

Cu ocazia zilei de 1 Mai, pe timpul comunismului, pe stadionul din parc au avut loc competiţii sportive între şcolile oraşului, dar şi concursuri atletice (pe atunci, pista din jurul terenului de fotbal arăta impecabil, cu zgură roşie!). Printre  participanţii de  atunci se afla şi octogenarul de acum, veteranul Vasile Moldovan din Ţop (Pădureni), fost campion naţional în anii 60. Dânsul aleargă şi în prezent  la concursurile dedicate veteranilor de peste 80 de ani.

SZ.Cs.