”Ne-am dat la cîini”, un spectacol despre rezistenţa, prin credinţă, în temniţele comuniste

Asociaţia pentru Promovarea Istoriei României a pus în scenă un spectacol de teatru unic în România – ”Ne-am dat la cîini”, un omagiu adus celor care au trecut pragul sfinţeniei în închisorile comuniste, o cutremurătoare aducere aminte a suferinţelor şi jertfei acestora spre cunoaşterea istoriei adevărate a neamului românesc şi, în acelaşi timp, o zguduitoare chemare la neuitare, la neignorarea de către noi, cei de azi, a mărturiilor propriului trecut.

Premiera acestui spectacol-recunoştinţă, care poate fi în acelaşi timp un proces pe scenă al comunismului, cu un scenariu şi regia semnate de Gavriil Pinte, a avut loc vineri seara, în faţa unei săli pline, cu spectatori de toate vîrstele, nu puţini fiind cei tineri. Locul ales de organizatori pentru desfăşurarea spectacolului a fost Sala Dalles din Bucureşti, un loc simbol al evenimentelor din decembrie 1989.

Prin prezenţa extraordinară pe scenă a actorilor – Maria Ploae, Felicia-Gozman-Pinte, Dina Rotaru, Ion Grosu, Alin Panc, Vasile Toma, Radu Bînzaru, Cătălin Mareş, Cătălin Panaite, spectacolul ne reaminteşte că, nu de mult, în ţara noastră au existat români cu suflete curate care au refuzat să se murdărească şi care, prin puterea credinţei şi a rugăciunii, au rezistat atrocităţilor regimului comunist. Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Nicolae Steihardt, Arsenie Boca, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Elisabeta Rizea, Aspazia Oţel Petrescu, Iustin Pîrvu, Nicolae Mărgineanu sunt astfel de chipuri de mărturisitori care au trecut prin temniţele comuniste de la Aiud, Piteşti, Gherla, Tîrgu Ocna, Tîrgşor, Mislea, Poarta Albă.

Scenariul include scurte fragmente din interviurile sau din memorialistica unora dintre ei, precum şi scurte fragmente din lucrări ştiinţifice referitoare la sistemul concentraţionar comunist din România. Ca o necesitate interioară a spectacolului, scenariul cuprinde poezii ale marilor noştri poeţi care au scris după gratii, poezii-rugăciune, precum cele ale lui Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Aurel Ciurunga, Demostene Adronescu, Ion Caraion, Sergiu Mandinescu, care au umplut temniţele comuniste şi care au fost transmise de la unul la altul prin limbajul Morse, subliniat în acest spectacol, şi diverse alte mijloace şi care au ajuns pînă la noi spre a fi mărturie a munţilor de suferinţe ale acestor martiri. ”Azi noapte Iisus a intrat în celulă/O, ce înalt şi ce trist era Christ!/Luna a intrat după El în celulă/şi-l făcea şi mai înalt, şi mai trist../ ” – sunt versuri ale uneia din poeziile care au însemnat mult pentru sufletul osîndiţilor – ”Iisus în celulă”, a lui Radu Gyr, rostită cu emoţie şi mare profunzime de Maria Ploae.

”Ne-am dat la cîini” cuprinde şi poezie proletcultistă, de slavă lui Stalin şi Lenin, partidului şi comunismului, care prin foarte reuşita interpretare actoricească, stîrneşte zîmbete de amărăciune şi ne reaminteşte, printre altele, că, nu de mult, la 26 ianuarie cînd era ziua lui Nicoale Ceauşescu, astfel de versuri erau închinate ”bravului conducător”.

Aducerea pe scenă a unor lucruri cutremurătoare dintr-o perioadă tristă din istoria României, cînd cei mai buni dintre români au fost chinuiţi în temniţele comuniste, marea dăruire a actorilor, care prin interpretarea lor creează puternice momente de emoţie în rîndul spectatorilor, talentul şi buna inspiraţie a regizorului Gavriil Pinte de a se apleca asupra unui astfel de subiect fac din piesa ”Ne-am dat la cîini” un spectacol aparte, de mare profunzime, un spectacol de care era realmente nevoie. Mesajul puternic al spectacolului – de a nu ne da la cîini adevăratele valori, de a ne cunoaşte istoria pentru a şti cine am fost, ca să ştim cine suntem – este aproape o conştiinţă care îndeamnă cu putere, precum Sfîntul Apostol Pavel, – ”Priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”.