Monument consacrat victimelor Holocaustului, inaugurat la Dej

Comunitatea Evreilor din Dej împreună cu Primăria municipiului Dej a marcat Ziua Holocaustului şi împlinirea a 70 de ani de la deportarea a 7.674 de evrei din Dej şi comunele învecinate, prin inaugurarea unui monument ridicat în memoria victimelor, realizat după planurile arhitectului Dorin Munteanu.

La evenimentul care a avut loc, joi, 23 octombrie, au fost prezenţi reprezentanţi ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România şi Rabinatul Cultului Mozaic din România, respectiv, deputatul Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei, alături de Iosif Farcaş, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Dej, deputatul Cornel Itu, primarul Costan Morar, consilieri locali şi judeţeni, reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, ai formaţiunilor politice dejene, instituţiilor administrative şi economice din municipiu, profesori şi elevi din şcolile municipiului.

Manifestarea a debutat în Pădurea Bungăr cu o ceremonie religioasă, la monumentul amplasat în perimetrul ocupat în 1944 de ghetto, şi a continuat cu depuneri de coroane şi jerbe de flori la Monumentul Deportaţilor Evrei din Piaţa Ştefan cel Mare şi la Sinagoga oraşului, unde alocuţiunile şi evocările rostite de invitaţi au readus în memoria celor prezenţibdureroasele evenimente petrecute în 1944.

Persecuţiile antirasiale au început la Dej în septembrie 1941, culminînd în mai 1944, cu “organizarea” unui ghetto în Pădurea Bungăr, “loc al durerii” descris în tuşe sumbre de scriitorul Singer Zoltan în cartea sa “A fost odată un Dej”. Aici, într-un spaţiu înconjurat de sîrmă ghimpată, au fost înghesuiţi şi torturaţi bărbaţi, femei, copii şi bătrîni, adunaţi de-a valma din oraş şi comunele învecinate acestuia. Zilnic, spre satisfacţia torţionarilor, ghetto-ul îşi primea porţia de sînge, lacrimi şi moarte. Au început apoi, deportările. Trenurile morţii au plecat pe rînd din gara Dej, în 28 mai, 6 iunie, 8 iunie 1944, spre lagărele de exterminare naziste şi puţini au fost cei care s-au mai întors, aducînd cu ei amintirea unor orori care, povestite, par de domeniul ficţiunii.

A fost una dintre ultimele acţiuni de deportare în masă a evreilor din Europa şi una dintre cele mai rapide. Sub presiunea apropierii frontului, Adolf Eichmann însuşi a organizat în timp record cea mai completă epurare etnică. În decurs de doar trei săptămîni (16 mai-8 iunie) au fost deportaţi 151.180 de evrei din Sighetul Marmaţiei, Satu Mare, Oradea, Cluj, Tîrgu Mureş, Dej, Baia Mare, Bistriţa etc. Dintre aceştia, 130.000 au fost exterminaţi în lagăre.

“Să nu uitaţi” – spun marile muzee ale Holocaustului. Să nu uitaţi niciodată milioanele de bărbaţi, femei şi copii ucişi pentru “vina” de a se fi născut, „să nu uitaţi o crimă împotriva omenescului din om, împotriva faptului că oamenii există şi au dreptul, fundamental, de a fi diferiţi”. Tocmai de aceea, memoria colectivă are datoria de a ne reaminti mereu şi mereu aceste orori, ca un auxiliar al vigilenţei faţă de orice manifestare a intoleranţei şi extremismului de orice fel. Mai ales acum, într-o Europă bulversată, teren propice pentru ascensiunea unor noi ideologii fasciste.

M. Vaida