IICCMER: Acţiune de deshumare a trei partizani ucişi de Securitate, la Cricău

O acţiune de investigaţii arheologice ce are ca obiectiv deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale unor partizani – Ştefan Popa, Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu – ucişi la 9 martie 1949, într-o confruntare trupe şi cadre operative ale Securităţii, va fi organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), pe teritoriul comunei Cricău (jud. Alba), începând de marţi, 22 august.

„Rezistenţa armată anticomunistă a cunoscut o mare amploare pe teritoriul Transilvaniei, acest fenomen atingând cote deosebite în zona Munţilor Apuseni. Cele mai multe formaţiuni care s-au opus regimului comunist, de orientări ideologice diverse, au existat pe teritoriul fostelor judeţe Alba, Turda şi Cluj. Una din aceste organizaţii a fost şi cea condusă de Ştefan Popa. După confruntarea armată din 4 martie 1949, de la Bistra (zona Groşi), când organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija, a fost destructurată, Securitatea a întreprins o serie de ample acţiuni pentru capturarea partizanilor care au reuşit să scape din acea înfruntare, precum şi pentru arestarea tuturor celor care i-au susţinut. În această campanie represivă, un obiectiv important al Securităţii l-a constituit anihilarea grupării conduse de Ştefan Popa, care colaborase cu maiorul Dabija şi dorea unirea tuturor organizaţiilor anticomuniste din zona Apusenilor. Îndeplinirea acestui obiectiv a căzut în sarcina Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu, condusă în acea perioadă de locotenent-colonel Gheorghe Crăciun. În teren au fost deplasate efective din trupele de securitate şi numeroase cadre operative din structurile teritoriale subordonate, operaţiunile din teren fiind coordonate personal de locotenent-colonel Gheorghe Crăciun” – informează IICCMER, printr-un comunicat remis, luni, presei.

Conform reprezentanţilor Institutului, în ziua de 6 martie a fost încercuită zona Muntelui Capra, unde gruparea lui Ştefan Popa îşi avea baza şi adăpostul principal. Partizanii au reuşit să spargă încercuirea, cinci dintre ei retrăgându-se pe Valea Cricăului, la Bogoloaia – o poiană situată sub Muntele Piatra Craivii. Aici, în ziua de 8 martie, partizanii au fost surprinşi într-o locuinţă sezonieră, iar în urma unei confruntări armate, Ştefan Popa, conducătorul organizaţiei, Nicolae Moldovan şi Cornel Pascu au fost omorâţi, iar Ioan Scridon şi Alexandru Maxim, luaţi prizonieri.

„După confruntare, cadavrele celor ucişi au rămas pe teren vreme de mai multe zile, sub pază permanentă. Conform unor mărturii, în ziua de duminică, 13 martie, Securitatea a adus cu forţa mai mulţi locuitori din satele zonei ca să vadă cadavrele, scopul urmărit fiind de a se induce starea de teamă în rândul populaţiei. Un ofiţer de securitate a ţinut atunci şi o cuvântare, arătând celor prezenţi că toţi cei care vor cuteza să se opună noului regim o să sfârşească la fel. Cadavrele au fost înhumate la începutul săptămânii următoare de un localnic, într-o groapă comună, săpată pe marginea unui părău dintr-o zonă împădurită, cunoscut de oamenii locului sub denumirea de Părăul Popii” – se precizează în comunicatul IICCMER.

Potrivit datelor furnizate de Institut, Ştefan Popa, născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba, fiu de preot ortodox, absolvent al unei Şcoli Militare din Bucureşti, a fost ofiţer în Armata Regală şi veteran de război. După terminarea războiului s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, şi-a manifestat sub diferite forme opoziţia faţă de regimul politic instaurat în ţară, motiv pentru care, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranţă, fiind dat în urmărire pe ţară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munţii Apuseni, în zona Vârfului Capra, unde a pus bazele unui grup de rezistenţă armată anticomunistă. La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică.

Nicolae Moldovan, născut la 9 decembrie 1924 în Teiuş, jud. Alba, de religie greco-catolică, a absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud şi a urmat trei ani Facultatea de Drept din Cluj, unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se lui Ştefan Popa.

Cornel Pascu, născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, de religie greco-catolică, absolvise Şcoala Normală şi a fost învăţător în satul Ghioncani din com. Întregalde. Era membru PNŢ din 1939, iar după 23 august 1944 a depus eforturi pentru reorganizarea partidului în zonă. Deoarece la domiciliul său au fost găsite materiale de propagandă ale PNŢ, a fost exclus din învăţământ şi condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la Penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. A participat la lupta de la Bistra (zona Groşi) din 4 martie 1949, dar a reuşit să scape din încercuirea Securităţii, refugiindu-se împreună cu Ioan Scridon până în zona unde ştiau că se află cantonaţi membrii organizaţiei lui Ştefan Popa.

Ioan Scridon, născut la 22 februarie 1922 în satul Măhăceni, com. Unirea, jud. Alba, de religie greco-catolică, a absolvit Şcoala de Subofiţeri din Drăgăşani, în 1943. În vremea războiului a luptat pe frontul din Moldova, apoi pe cel din Apus. După război a fost plutonier de jandarmi în Benic, Petreşti, Câmpeni şi Sohodol, până în martie 1948. A fost membru în Organizaţia Frontul Apărării Naţionale, participând la lupta de la Bistra din 4 martie 1949. A reuşit să scape din încercuire împreună cu Cornel Pascu, intrând în legătură cu Ştefan Popa. În lupta de la Bogoloaia a fost rănit şi arestat de Securitate, fiind anchetat la Turda, Bucureşti şi Sibiu. În septembrie 1949 a fost condamnat la moarte prin împuşcare de Tribunalul Militar din Sibiu. Sentinţa a fost executată la Sibiu în data de 28 octombrie 1949.

Alexandru Maxim, născut la 22 martie 1926 în satul Ulmeni-Pământeni, com. Ulmeni, jud. Ilfov, de religie ortodoxă, era stabilit temporar la Galda de Jos, unde era scos la muncă fratele său, Virgil Maxim, condamnat politic, în 1942, la 25 de ani muncă silnică şi deţinut la Penitenciarul din Aiud. Aici a stabilit relaţii cu mai multe persoane din zonă, punând bazele unei organizaţii anticomuniste, alcătuită mai ales din foşti membri şi simpatizanţi PNŢ. Arestat în confruntarea de la Bogoloaia, a fost anchetat şi apoi condamnat, în octombrie 1949, de Tribunalul Militar Sibiu, la muncă silnică pe viaţă şi confiscarea averii. A fost închis la Aiud între 5 decembrie 1949 – 12 februarie 1950, apoi transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 2 aprilie 1950 a fost scos din penitenciar de Securitatea din Cluj pentru cercetări suplimentare. În fapt – arată cercetătorii IICCMER -, împreună cu alte persoane, a fost transportat undeva în judeţul Bistriţa-Năsăud şi ucis.

Cercetările pentru deshumarea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale partizanilor ucişi la Bogoloaia vor fi efectuate de un colectiv de arheologi şi istorici de la IICCMER şi instituţiile muzeale colaboratoare, alcătuit din Gheorghe Petrov, Marius Oprea, Paul Scrobotă, Gabriel Rustoiu şi Horaţiu Groza. Investigaţiile se vor desfăşura în prezenţa unui procuror militar de la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (instituţie sesizată de IICCMER în privinţa acestui caz).

M. TRIPON