Fenomenul Piteşti: film documentar, carte şi site dedicat

Unul dintre cele mai mare proiecte de cercetare în istorie contemporanã se va materializa în curînd printr-o premieră în spaţiul românesc: o triplă lansare de produse despre „fenomenul Piteşti” – au anunţat iniţiatorii proiectului.

Este vorba, în primul rînd, de filmul „Demascarea”, un documentar de 70 minute (şi un capitol bonus de 7 minute) în regia lui Nicolae Mărgineanu, realizat pe baza mărturiilor directe a opt dintre supravieţuitori, care urmăreşte toate etapele prin care victimele torturilor erau forţate să treacă şi efectele psihologice pe care acestea le aveau. Filmul este o coproducţie a Fundaţiei Arsenie Boca, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), AGER Film şi www.fenomenulpitesti.ro, cu sprijinul Konrad Adenauer Stiftung România.

Este vorba, apoi, de volumul „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită), semnat de Alin Mureşan, cercetător în cadrul IICCMER. Cartea este rescrisă aproape în totalitate şi, faţă de prima ediţie apărută la Editura Polirom în 2008, are peste 100 de pagini în plus, fotografii cu peste 30 de victime şi ofiţeri de Securitate, şi, pentru prima dată, lista nominală a tuturor victimelor din Piteşti.

Nu în ultimul rînd, este vorba de site-ul www.fenomenulpitesti.ro, care se doreşte a fi „cea mai mare bază de date despre subiect”, disponibilă tuturor în mod gratuit, în condiţii grafice deosebite. Potrivit iniţiatorilor proiectului, site-ul va conţine fotografii cu victimele, copii ale unor documente, poze ale fostei închisori, mărturii audio/video, studii de specialitate etc.

„«Fenomenul» sau «Experimentul Piteşti» s-a desfăşurat între noiembrie 1949 şi decembrie 1951, în mai multe închisori din România comunistă (în principal la Piteşti şi Gherla, dar şi la Canal, Tîrgu Ocna ori Braşov). El consta în distrugerea fizică şi morală a tinerilor închişi în penitenciare, prin combinarea celor mai crude şi inumane metode de tortură fizică şi psihologică, aplicate de către alţi colegi deţinuţi. Securitatea a recrutat în primă fază un grup de 5-6 condamnaţi, conduşi de Eugen ţurcanu, care ulterior au obligat prin schingiuri şi alţi tineri să li se alăture în cadrul comitetelor de tortură. În afară de chinurile fizice (sute de flotări şi genuflexiuni, zile întregi de stat în diverse poziţii incomode, lovituri la faţă, tălpi, fese, organe, toate în condiţiile în care deţinuţii erau subnutriţi cronic), victimele erau batjocorite şi prin metode care le afectau psihicul, fiind obligate să îşi calce în picioare public familia, prietenii, credinţa şi simbolurile religioase, modelele etice din libertate. În plus, victimelor li se cerea să ofere informaţii despre activitatea anticomunistă dinainte de arestare (folosite de Securitate pentru a opera alte arestări), iar majoritatea erau solicitaţi, în ultima etapă a «experimentului», să se compromită decisiv prin participarea la bătăi. Toate acţiunile se desfăşurau exclusiv în celule, între deţinuţi, ca să dea impresia neimplicării administraţiei şi Securităţii, fapt speculat de către comunişti atunci cînd au înscenat trei procese legate de Piteşti. În primul, cel mai cunoscut, au fost condamnaţi 22 de deţinuţi (dintre care 17 au fost executaţi), deşi majoritatea dintre ei fuseseră victime înainte de a participa la bătăi. Doar cinci membri de rangul doi ai administraţiei penitenciarelor au fost condamnaţi într-un proces ulterior, dar au fost graţiaţi la scurtă vreme. Prin torturile de tipul «experimentului Piteşti» au trecut circa 1000 persoane, dintre care au murit aproximativ 50” – amintesc iniţiatorii proiectului www.fenomenulpitesti.ro.

Din echipa proiectului fac parte Alin Mureşan, Cosmin Budeancă, Constantin Vasilescu, Clara Mareş (istorici, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), Andrei Lascu (istoric, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România), Irinel Cîrlănaru, Ionuţ Trandafirescu ş.a.

M. TRIPON