Exponatul lunii martie la Colecţia de Istorie a Farmaciei: Coaja de nucă

Denumirea latină a genului botanic Juglans provine de la Jovis glans, fructul zeului Jupiter.

Genul cuprinde 21 de specii, răspândite în emisfera nordică temperată, din Europa în Japonia şi America, iar nucile au fost folosite preponderent ca aliment, deşi diferite părţi ale plantei au avut şi utilizări medicale sau în vopsirea ţesăturilor.

În Transilvania coaja de nucă verde era folosită ca remediu mai ales la nivel casnic, dar şi în vechile farmacii, pentru efectele sale puternice împotriva afecţiunilor de piele (eczeme), a scrofulozei (inflamare a ganglionilor), ca rezolutiv (substanţă care reduce inflamaţiile), ca emetic (util în eliminarea paraziţilor, de exemplu) şi ca astringent.

Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca include două recipiente pentru produse farmaceutice obţinute din nucă. Primul este un recipient din lemn, de la farmacia din Baia Mare, care păstrează din secolul al XVIII-lea Putamen Nucum Juglandis (coajă uscată de nucă). Cel de al doilea este un vas ceramic cu smalţ verde şi eticheta de hârtie cu signatura „Extr(actum) nucum j(uglandis) virid(is)” – extras din nucă verde.

Cel din urmă obiect, de secol XIX, provine de la Farmacia Unicorn din Cluj-Napoca.

Muzeograf dr. Ana-Maria GRUIA