Dej: „Şcoala Ardeleană, şcoala sufletului românesc”

Despărţământul „Dr. Teodor Mihali” Dej, al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român a organizat vineri, 25 noiembrie un simpozion dedicat Şcolii Ardelene.

Sub titlul generic ”Şcoala Ardeleană, şcoala sufletului românesc”, manifestarea, desfăşurată în sala de şedinţe a Consiliului Local din Primăria Dej, a fost deschisă de un „Cuvânt înainte” rostit de protopop greco-catolic, Laurenţiu Biriş, după care au fost prezentate comunicările: „Şcoala Ardeleană şi valorile iluministe” (prof. Alexandrina Almăşan), „Şcoala Ardeleană, izvor de lumină şi viaţă” (preot greco-catolic Vasile Vranău) şi „Actualitatea principiilor Şcolii Ardelene” (prof. Ioan Petruţ. Moderatorul şi amfitrionul reuniunii: ec. dr. Radu Gavrilă, preşedintele ASTRA Dej. Participanţii la manifestare au avut ocazia şi să răsfoiască sau să admire cîteva cărţi vechi şi rare din colecţia fam. Radu Gavrilă, prezente în cadrul expoziţiei de carte veche „Cărţile corifeilor Şcolii Ardelene”.

 „Expresie a iluminismului românesc din Transilvania, în primul rând – după cum a definit-o prof. univ. dr. Sorin Nicu Blaga – Şcoala Ardeleană reprezintă un curent cultural care a germinat la Blaj în secolul al XVIII-lea, în cadrul căruia istorici şi filologi iluminişti au urmărit să demonstreze originea romană a poporului român, latinitatea limbii române şi continuitatea românilor din stânga Dunării”. Iluminismul Şcolii Ardelene reprezintă totodată, prima etapa de modernizare a culturii noastre, înscriindu-se în felul acesta, prin aspectele lui specifice, în iluminismul european.

În Transilvania, după Unirea cu Biserica Romei, de la anul 1700, episcopul Inocenţiu Micu-Klein îşi fixează reşedinţa la Blaj (în anul 1737), fiind un promotor al luptelor politice naţionale ale românilor ardeleni şi desfăşurînd o intensă activitate pentru emanciparea poporului român (memorii, petiţii adresate Dietei de la Cluj sau Curţii de la Viena). După autoexilarea forţată la Roma a episcopului Inocenţiu Micu-Klein, la Blaj ia fiinţă “Instituţia Călugărilor Dascăli” (Ioan Chindriş). Aceasta cuprinde personalităţi ecleziastice de largă suprafaţă intelectuală: Silvestru Caliani, Grigorie Maior, Petru Pavel Aron – toţi absolvenţi de Roma (ultimii doi, viitori episcopi) –, Gherontie Cotorea (absolvent de Tîrnavia) şi Atanasie Rednic (cu studii la Viena, viitor episcop). Acest grup de cărturari se constituie în precursorii Şcolii Ardelene. Prin ei Şcoala Ardeleană îşi începe parcursul temporal – “extensiunea temporală” – în istoria ei de peste trei secole.

Acţiunea politică şi culturală a Şcolii Ardelene este reflectată de operele istorice şi filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu care au influenţat, de asemenea, şi evenimentele din 1848. Pe de altă parte, parcursul blăjean al Şcolii Ardelene a avut şi o puternică dimensiune creştină, Blajul fiind „unicul centru istoric românesc, unde s-a dezvoltat o şcoală biblistică în flux genealogic” (Ioan Chindriş, Niculina Iacob). La Blaj au apărut cinci variante ale Bibliei prin strădaniile lui Petru Pavel Aron, Samuil Micu, Timotei Cipariu, Victor Smigelski şi Ioan Bălan.

În mod firesc, Asociaţiunea ASTRA, înfiinţată în 1861, a preluat şi continuat o parte însemnată din idealurile Şcolii Ardelene şi ale paşoptiştilor, contribuind la Marea Unire, prin activităţile sale culturale bine organizate, şi identificându-se cu aspiraţiile românilor ardeleni.

Evocarea rolului Şcolii Ardelene în istoria Transilvaniei a fost urmată duminică, 27 noiembrie de o Slujbă de pomenire dedicată corifeilor iluminişti, oficiată în Biserica greco-catolică „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Dej.

M.V.