Anul acesta comemorarea Holocaustului (Hazkara) nu va avea loc

Mai-iunie 1944…

Sfârșitul primăverii, începutul verii…

Evreii clujeni și din împrejurimi, smulși din căminele lor, au fost adunați în ghetoul de la fabrica de cărămizi.

Zilele au trecut în condiții mizere și umilirea maximă a speciei umane. Apoi s-a petrecut o schimbare… A început deportarea.

Ghetoul de la fabrica de cărămizi s-a golit repede. În mai puțin de două săptămâni, cei peste 16.000 de evrei au fost expediați la Auschwitz, îmbarcați în șase transporturi. Marfarele morții ticsite de deținuți au părăsit Clujul între 25 mai și 9 iunie. Registrele completate conștiincios de către șeful de gară de la Košice consemnează că în garniturile sosite din Cluj erau 16.148 persoane… Aproape toți evreii din Kloisenburg, care reprezentaseră 15% din populația orașului interbelic. Câți au revenit? Puțini, foarte puțini. Cifre, date, care ascund uriașe tragedii omenești. Nu o mulțime nimicită, ci destine individuale, persoane, oameni născuți pentru a fi respectați și fericiți.

Majoritatea evreimii clujene s-a metamorfozat în flăcări, fum, cenușă.

Flacăra, fumul, cenușa nu au mormânt și nici zi de înmormântare.

An de an, în perioada deportării, ne comemorăm martirii împreună, doliul nostru fiind comun. Anul acesta nu vom avea o adunare de doliu. Fiecare dintre noi, în căminele noastre, vom păstra un moment de reculegere pentru martirii noștri. și tot individual –  cei care vor și pot – vor  depune pietre și flori  la monumentul ridicat în memoria lor.

Martirii ne impun îndatorirea memoriei, a neuitării. Memoria noastră comună este victoria lor postumă. Memoria noastră este arma prin care cei exterminați ne ajută, peste decenii și peste generații, să luptăm împotriva ispitei ca omenirea să se debaraseze de răspunderea propriului trecut.

Dragii noștri, „zichronám livrachá”. Vă vom păstra memoria vie!!!

Am Israel hai!

Robert SCHWARTZ
Comunitatea Evreilor Cluj